Cantarul Apicol

Draga apicultorule! Cum merge culesul? 🙂

harta blog

Raspunsul poate fi, dupa caz, unul mai vesel si plin de optimism sau unul mai trist. Mai ales in aceasta perioada in care vremea nu tine absolut deloc cu noi.
dincolo de raspunsul tau si de cum ne merge fiecaruia dintre noi, nu-i asa ca esti curios si ce se intampla prin alte parti?

EU DA!

Da, marturisesc ca am incins telefoanele zilele astea cu intrebarea sau raspunzand la intrebarea “Bai, la tine cum merge?”. Acest “Bai” poate fi un bă, un mă, un băi un măi… Poate fi un domnule, un dragule, o doamna, draga sau draguța, dar indiferent de adresare, curiozitatea e aceeasi.

Ei bine, cu intrebarea asta in cap, la cate telefoane am dat si am primit, habar nu mai am carui prieten ii merge bine, caruia ii merge rau, pe unde mai e vremea buna si albinele culeg, pe unde e mai rau si albinele stau mai mult in stupi(ca la mine) sau jale ca prin alte parti.

Si astfel m-am gandit ca daca memoria mea nu mai face fata, ar fi bine daca mi-as putea face o idee asa dintr-o privire, asupra starii culesului de la salcam de anul acesta.

Si astfel a aparut ideea “CANTARUL APICOL – HARTA”. M-am gandit ce simplu ar fi daca prin contributia noastra comuna ne-am putea face o ideea despre cum stau lucrurile si prin alte parti, nu numai in arealul stupinelor noastre, unde sunt convins ca urmarim cu totii cu sufletul la gura.

Asadar, am realizat pentru noi(pentru mine, dar m-am gandit apoi sa impartasesc si cu voi), folosindu-ma de facilitatile oferite de Google, o harta online pe care am marcat productiile de miere/nectar raportate conform inregistrarilor la cantarul apicol.
Vor fi disponibile inregistrari ale productiilor pentru culesurile principale – salcam, tei, floarea soarelui(de anul viitor voi include si rapita, anul acesta m-am gandit tarziu) pe care le gasesti in paginile dedicate lor(Aici: SALCAM 2016, TEI 2016, FLOAREA soarelui 2016), dar m-am gandit sa nu incarc paginile cu informatie prea multa, pentru a pastra coerenta.

Am incercat sa fac lucrurile cat mai simple si incerc acum sa explic pe scurt(ca restul intelegei tu… sau ma intrebi daca este cazul) ce poti sa faci pentru ca si tu sa ai acces la informatiile respective, la acest “tablou de bord al evolutiilor culesurilor”
Pai, nu mare lucru, trebuie doar sa fii deschis in a contribui la randul tau cu informatie din zona in care te afli. Nu am lasat pe deplin publice hartile respective pentru ca ar scadea calitatea(de fapt, nu ar creste) informatiei si pentru ca probabil ca vor fi oameni care nu vor sa faca publica aceasta informatie, asa oricui, dar ar face-o daca ar sti ca au acces la ea oameni asemenei lui. Eu cam asa am gandit… E un fel de “club al nesecretosilor cu secrete fata de secretosi” intelegeti voi… 🙂

Deci, pentru a avea acces total la informatiile cuprinse in harta, trebuie ca la radul tau sa contribui cu o informatie legata de cules. Informatia legata de loc, nu este neaparat nevoie sa fie exacta(poate nu vrei sa te trezesti cu 13 pavilioane langa tine daca raportezi culesul ala de peste 6 kg 🙂 ), dar ar fi de preferat asa. Depinde de fiecare cat de “secretos” este din fire, trasatura care, de ce sa nu recunosc, uneori e de folos… Daca insa esti deschis si nu te temi ca vor navali acesti “apicultori” peste tine, e util sa avem un reper cat mai exact. O localitate, un nume de padure, un reper pe harta, o poza, o coordonata, etc. Fiecarea dupa cum il lasa inima, ratiunea si abilitatile in ale comunicarii.

Pentru asta am pus un formular in pagina cu harta care doar trebuie completat si transmis care va ajunge doar la mine si nu va fi facut public(decat daca doresti, la marcarea pe harta pot pune un link pe care il doresti tu ca sursa)
Eu voi primi formularele completate si le voi transpune pe harta pe care o voi tine la zi. Odata cu prima ta contributie(adica prima completare a formularului) vei primi prin email acces la harta care va contine TOATA INFORMATIA primita de la ceilalti contributori. Vom avea astfel o imagine de ansablu care ne va ajuta, dintr-o privire, sa ne facem o idee despre starea culesurilor. Dintr-o privire pentru ca am folosit si un cod al culorilor apropiat de cel folosit de autoritati, adica Rosu e de rau, Galben e de binisor, albastru e de mai binisor si verde e de “da-mi Doamne si mie” :))

Acestea fiind zise, hai sa incercam! Eu zic ca putem face ceva fain impreuna. Stai cu ochii pe cantar si seara cand desfaci berea, de tristete sau de fericire, da o raita si pe net si trimite-ne si noua cantarul! 🙂
(Trimite un link si catre prietenii tai apicultori sau catre retelele de socializare si grupurile si forumurile apicole, nu te costa nimic si primesti multumirea mea)

Hai sa facem sa fie bine!

Linkuri catre paginile cu hartile:

CANTARUL APICOL | Salcam 2016

CANTARUL APICOL | Tei 2016

CANTARUL APICOL | Floarea soarelui 2016

Cu drag, pentru tine si albinele tale!

Marian

PS. Am scris in graba mare aceasta postare, posibil sa gasesti mai multe greseli, poate chiar sa nu fi fost prea coerent. Semnaleaza-le, te rog, printr-un comentariu atunci cand imi trimiti si parerea ta, sau recomandarile de imbunatatire 🙂

Francezii spun NU pesticidelor. Noi cand ridicam capul?

xx12

Vesti bune ne-au venit in aceasta saptamana de la francezi care, dupa mai mult de doi ani de dezbateri, au luat o decizie istorica in favoarea interzicerii utilizarii pesticidelor din familia neonicotinoidelor.
Francezii s-au bucurat de suportul ministrului mediului Ségolène Royal care s-a pozitionat clar impotriva pesticidelor, la randul ei convinsa foarte probabil si de valul de peste 200.000 de semnatari ai unei petitii sustinute de SumOfUs.

Ramane de vazut daca decizia francezilor se va dovedi a fi un “bulgare de zapada” care sa se rostogoleasca si pana la noi.

Avand in vedere ca politicienii nostri, capii intereselor financiare din agricultura, sunt interesati in primul rand de promovarea intereselor celor care i-au pus acolo(cei cu interese in agricultura, doar nu credeati ca-i puneti voi…) si mai putin de sanatatea naturii si a omului, nu stiu cat de mari sanse avem.(de amintit ca desi in Europa aceste pesticide sunt interzise, marii agricultori romani, sprijiniti de politicul care ii reprezinta, au obtinut o derogare, prin care șe permite utilizarea lor)

Insa, hai sa fim seriosi, oare cate lucruri initial fara speranta nu am reusit fiecare dintre noi sa facem de-a lungul vietii noastre? Chiar sa fie asta un lucru imposibil pentru noi!

Seminte Libere|Februarie 2016

Tocmai m-am intors de la Scoala Ferdinand unde a avut loc prima editie din acest an a “Pietei semintelor libere” un proiect deosebit initiat de Adina Moise.

Ce sa zic? a fost tare fain…

Seminte libere 2016

Seminte libere 2016

Fata de anul trecut mult mai multa lume, foarte aglomerat. Semintele de la plantemelifere.ro, pe care le-am avut de daruit, s-au epuizat foarte repede, in nici 20-30 minute de la “expunere”. Daca anul trecut era cat pe ce sa plec cu semintele acasa, anul acesta ar fi trebuit sa pregatesc mult mai multe. Asta e… invatatura de minte.

Nu numai cu semintele mele s-a intamplat lucrul acesta deja in prima jumatate de ora disparusera foarte multe, ramanand disponibile probabil cele mai “comune”. Impresia mea a fost ca au fost mai putin oameni care sa ofere seminte si mai multi care si le doreau. Sper ca toti cei care au primit seminte sa le fi primit intr-un mod util, adica sa le si foloseasca.

In afara semintelor am avut pentru degustare si ceva dulce de laStupina.ro, doua mieri; una de salcam si una de salcam inobilata(de catre albine, bineinteles) cu mană. Am mers si cu un polen polifloral crud congelat si doua amestecuri de miere cu polen. Cel de miere cu polen de mac, fiind preferatul majoritatii.

Seminte libere 2016

Cand am plecat de acasa intentionam sa ma intorc si cu ceva seminte melifere care mi-ar fi lipsit insa m-am intors cu mana goala. Prins in valtoarea discutiilor m-am trezit tarziu sa dau si eu o raita printre “standuri” si nu am mai gasit nimic care sa ma atraga. Am avut insa si doua exceptii primind niste seminte de facelia si de arbore de matase.

Ce sa mai… asteptam cea de-a doua editie, din luna martie, cand sper sa fie la fel de multi doritori de seminte dar si mai multi daruitori.

Mai invatam cate ceva despre miere si albine

Proba de miere la cursul de degustare

Inainte de culcare, vreau sa scriu o postare scurta, mai mult ca sa fiu sigur ca nu uit subiectul. Deci voi reveni probabil sa dezvolt.

Azi m-am reintors de la Cluj, dupa o lipsa de cateva zile de langa familie. Am luat parte a un eveniment/seminar pe teme apicole, organizat de RNDR Unde au fost si cateva prezentari pe teme apiterapeutice, deci interesante.

Pe de alta parte, mi-a fos dat sa asist la cel mai bizar(in ziua respectiva as fi spus stupid) speech tinut de o persoana, la prima vedere normala, chiar daca stiam personajul ca avand un orgoliu scapat din limitele normalului.

Nu cred ca voi mai avea curand parte de o asemenea enormitate, “Tata” limbajului de lemn, pe care nici tovarasul Ilici nu l-ar fi putut depasi in anii lui de glorie…
Pe cuvant… “ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului” e “parfum” fata de balivernele pe care Radu Pandrea de la “Viitor sanatos, din plastic” ni le-a insirat timp de vreo 15 minute fara a spune pana la final ceva(stiu ca nu intelegeti mare lucru, dar v-am zis… doar ce m-am intors de pe drum…)

Ma rog…

Apoi, timp de doua zile incarcate, am participat la primul curs de degustare de miere din Romania, organizat la USAMV Cluj-Napoca si sustinut de Etienne Bruneau – presedinte al Comisiei de Calitate si Tehnologie apicola din Apimondia, .

Timp de doua zile am invatat teoretic si practic sa degusta o miere, sa ghicim ce tip de miere este, sa identificam arome si gusturi, sa identificam posibile “adausuri” si multe altele.

Am degustat in jur de 50 de tipuri de miere(la un moment dat le-am pierdut sirul, dar pe aici pe aproape…) unele extraordinar de fine altele care mai, mai ca iti intorceau stomacul pe dos 🙂 Mierea de papadie, mierea de hrisca… bleah… Noroc ca mai exista si o miere de lavanda…(asta imi aminteste de prietenii mei pe care trebuie sa ii sunt entru comanda de butasi)

M-am lungit. Sper sa revin maine sa inchei, pentru ca sunt multe de scris.

Vremea rea si vreme buna!

Corcodus

Zilele astea am chiulit din stupina. Vremea urata din ultimele zile m-a tinut departe de albine. Nu asta ar fi o mare problema pentru ca la ultima vizita le-am plasat pe rame cate o punga de 1 kg. de miere cristalizata, asadar nu prea as avea ce sa le fac altceva in acest moment.

Ingrijorarea mea apare vazand ca ultimele zile au fost foarte urate. Frig, vant, ploi. adica ceea ce nu ne dorim acum. Pornisera bine cu puietul, dar avand cuiburile bine stranse sper sa nu apara situatii de puiet racit.

La ultima vizita, sambata 04 aprilie, corcodusul statea sa infloreasca, mai avea nevoie doar de 1-2 zile insorite. Sper sa fi fost tinut pe loc de vremea rece si sa infloreasca acum cand se preconizeaza incalzirea, pentru a da sanse albinelor sa-i culeaga nectarul si polenul.

Mugur de pom fructifer crescut in stup de albine

Ieri am avut de lucru in stupina unde am facut o revizie la o parte din stupi. Subiectul de azi e legat mai mult de gradinarit decat de apicultura.

La un moment dat, trebaluind la stupi, am observat ca unul din perii din livada in care am stupina, avea o frunza foarte dezvoltata, exagerat de dezvoltata fata de starea generala a pomilor la aceasta perioada. Mi-a luat putin timp sa imi dau seama ce se intamplase, pentru ca nu intelegeam cum de poate parul respectiv sa aibe o frunza atat de dezvoltata.

Pana la urma am descoperit ce se intamplase de fapt…
La ultima interventie la stupi, am prins din greseala capatul unei crengute sub capac, in interiorul stupului. Mugurul respectiv beneficiind de caldura din interior, care in aceasta perioada creste datorita aparitiei puietului, a pornit sa creasca, probabil pacalit ca a venit vara 🙂

Nu m-am gandit niciodata ca un segment al unui pomisor poate creste independent de restul daca i se ofera conditii propice. Va trebui deci sa brevetez, pe metoda Ursu :), noul procedeu de crestere a pomilor fructiferi in interiorul stupilor.

Pun mai jos cateva poze din care sa iti dai seama de diferenta de crestere.

1. Iata cum a ramas mugurul prins in interior, sub folie si capac:
Mugur de par crescut la caldura
2. Iata cum a ramas mugurul prins in interior, sub folie si capac, o vedere mai apropiata:
Mugur de par crescut la caldura
3. Priveste cat de mult a crescut in interiorul incalzit:
Mugur de par crescut la caldura
4. Stadiul general de dezvoltare al pomisorului:
Mugur de par crescut la caldura

14 martie, primim turta dulce!

Turte polen+miere+drojdie inactivata

Ieri, am avut zi de apiculturit. Am ajuns la la marele fix sa pun cate o turta de polen la albine. Cu cateva minute inainte de a inchide ultimul stup, deja incepea sa picure iar pe drumul catre casa, dupa un mic ocol pentru a recupera copiii de la tara, ploua deabinelea.
Vazand ce zi mohorata e azi si mai ales vazand prognoza pentru zilele urmatoare, ma felicit ca am avut prezenta de spirit sa le vizitez ieri. Pe ele, albinele, bineinteles.

Veste buna e ca au inceput sa infloreasca lamium purpurea, deci de-acum vine din natura, doar vreme buna sa fie.

Lamium purpurea

Podencele rezista!

Soparle
Am dat azi o fuga la stupina. Am ajuns cam tarziu, pentru ca imi facusem alt program, speriat de prognoza meteo de sapatamana trecuta. Vazand ca e cald am urcat in masina pe la pranz si m-am avantat la drum. Am gasit vreme frumusica, albinele au zburat putin si le-am mai pus niste polen la capace.

Am dat o raita prin padurea din jur, la o “melifera” cum ma gratuleaza sotia de cate ori vede cu ce poze vin acasa 🙂

Pe scurt, doua constatari, una calda una rece.

  • Incepand cu cea rece, polenul de la arinul negru s-a dus si anul asta pe pustii, fara ca albinele sa se bucure prea tare de el. Reteta clasica… intrat in vegetatie in perioada calda de dinainte, amentii s-au deschis. La inceputul lunii doar cateva zile calde in care albinele au cules apoi acest val de frig, cu temperaturi negative, care a geruit florile. Stop cules.
  • Cea calda mi-a mai inbunat ziua… Podencele mele(asa le voi numi de aici inainte) sunt bine merci, iata imprimavarand in cel de-al cincilea an in care supravietuiesc fara a beneficia de ajutorul multpreaplinuluidesine omului stupar.
  • Poze nu am facut, telefonul a ramas in masina si parca nici nu prea mai am chef de poze pana cand imi va sosi noul aparat de la f64 pe care il astept cu mare nerabdare.

    Am atasat totusi topicului o poza din arhiva personala, sa nu para prea nud. Am ales poza cu cele doua soparle pentru ca tot azi am gasit prin curte, probabil adusa de o pasare sau pisica, ceva… o soparla moarta, poate chiar una din cele doua.

    Prima dragoste, primul polen

    Azi am fost in stupina si m-am intors plin de energie.

    In primul rand pentru ca am gasit florile de la zălog deschise si o nebunie de albine care se straduiau din rasputeri sa culeaga nectar si polen. Am ramas ceva vreme admirand lupta albinelor pe graunciorii de polen, frenezia cu care se chinuie sa culeaga si sa duca spre stup, spre puietul care asteapta acest polen, pentru a da o noua forta stupului trezit la viata.

    Nu am putut sa nu ma gandesc ca florile s-au deschis tocmai de 01 martie, ce coincidenta…

    Ma uitam la albine si la flori si mi-am dat seama ca faceau dragoste. Da, nebunia asta e iubire pura 🙂

    Si atunci, cum sa nu iubesti apicultura?