(RE)Conectarea copiilor cu natura

Plante melifere | Lophantus

Asa este, copii nostri se indeparteaza de natura. Noi ii indepartam, prin actiunile sau inactiunile noastre. Dar cum putem sa rezolvam asta?

Theguardian.com/children-lose-contact-with-nature

Cum facem sa transmitem mai departe, copiilor nostri, dragostea de pamant? Sa insuflam iubirea pentru mama natura, cea care are in grija existenta noastra pe acest pamant. Cea care doar din cand in cand ne mai lipeste cate o palma atragandu-ne atentia ca, desi vremelnici, existenta noastra nu ramane fara urmari? Mai ales in cazul unei existente lipsita de responsabilitate…
Cum putemm spera ca urmasii nostri sa lupte pentru pastrarea a ceva care nu au cunoscut?

Curs introductiv despre polenizare si albine!

Inscrie-te la curs AICI, il gasesti la prima pozitie, CS17

curs

Draga cititorule, tu inca neintepat si inca nelovit de pasiunea apiculturii,

Sambata, 24 septembrie 2016, voi sustine un curs cu tema “Notiuni introductive despre polenizare si importanta albinei melifere pentru mediul inconjurator”

Vino asadar sambata la Kultiva sa afli ce reprezinta, de ce este vitala polenizarea pentru livada ta si cum poti face din gradina ta un rai pentru insectele polenizatoare. Va voi vorbi despre rolul covarsitor pe care albina il are in mentinerea biodiversitatii si in existenta speciilor.

Hai sa vezi pe viu albinele in “stupul scoala” si daca ai noroc chiar matca, sa intelegi cum isi desfasoara activitatea in stup, cum isi ingrijesc puietul, cum transforma nectarul in miere si polenul in pastura.

LaStupina.ro - Scoala altfel 2016

Iti voi povesti despre cum putem ajuta albinele pentru ca ele, la randul lor, sa ne poata ajuta pe noi si pe urmasii nostri.
Iti voi arata cum sa pornesti o mica stupina in gradina sau livada ta, sau doar sa faci din gradina ta un rai pentru polenizatori si cum sa ai legume, fructe si seminte sanatoase si apte pentru reproductie.

Vei simula lucrul in stup, vei manui rame, dalta si peria apicola si alte unelte, vei pipai faguri crescuti de albine si ceara colectata de apicultor…

Vei degusta mierea, polenul propolisul si ceara pe care albinele ni le ofera cu atata efort, pentru mentinerea si imbunatatirea sanatatii noastre.

Seminte libere 2016

La sfarsit iti poti face o poza echipat/a cu masca apicola pe care sa o pui la loc de cinste in viitoarea ta stupina. Tot la final, vom planui daca doresti, o vizita gratuita la stupina mea, in primavara, pentru a asista la activitatile specifice.

Congresul al IX-lea al Societatii Romane de Apiterapie

poster-redus

Dragii mei prieteni, cititori ai acestui blog si fericiti crescatori, sau doar iubitori de albine!

Si in acest an am placerea sa va invit la cel de-al IX lea congress al Societatii Romane de Apiterapie, care va avea loc in Bucuresti, la Rin Grand Hotel, sala Berlin, in perioada 30 septembrie – 03 octombrie 2016

Apiterapia este cea de-a doua cea mai frumoasa si placuta preocuparea a mea, dupa apicultura. As putea spune de fapt, ca cele doua, oricum strans legate, sunt una singura, moment in care inteleg perfect ca “ele este” nu este intotdeauna o eroare gramaticala… 🙂

Apiterapia, acest domeniu fascinant care ne ajuta sa intelegem cum minunile faurite de albine pot ajuta cel mai bine omul, m-a castigat iremediabil la scurt timp dupa ce cazusem deja victima patimii apiculturii. M-au prins amandoua, sau m-a prins, daca judecam conform principiului enuntat mai sus, ca “ele este” in mrejele lor si eu cu o placere deosebita ma las chinuit.
Chiar daca nu pot practica apiterapia, nefiind medic, este pentru mine o lume fascinanta si ma ajuta sa inteleg cat mai bine ce am de facut cu albinele si produsele lor, astfel incat acestea sa aibe un impact cat mai puternic asupra celor care de-a lungul timpului vor beneficia de ele, inclusiv, sau mai ales, eu si familia mea.

De aceea va zic: veniti la sfarsit de luna septembrie, la Rin Grand Hotel – Sala Berlin, pentru ca nu ar fi exclus sa patiti ca mine.
Veti avea ocazia sa asistati la lucrari stiintifice sustinute de specialisti, oameni deosebiti de la care puteti afla cum sa potentati, prin producerea si utilizarea corecta, produsele stupinelor voastre.
Congresul va fi urmat de un atelier practic, in ziua de luni 03 octombrie unde puteti observa pe viu diverse tehnici apiterapeutice, iar marti – 04 octombrie puteti alege sa pornim intr-o excursie alaturi de oaspetii nostri straini catre Castelul Bran.
Tot la capitolul excursii veti avea ocazia sa vizitati Centrele de apiterapie de la Mereni – Contesti si Stanesti – Racari din judetul Dambovita.

Avem si concurs de produse apicole. Daca crezi ca ai o miere, un polen sau o pastura deosebite inscrie-te cu ele la concurs. Deasemenea daca esti pasionat de fotografie si ai poze deosebite pe care le-ai realizat personal, poti sa le inscrii la concursul foto.

Purcedeti la o vizita pe siteul nostru pentru mai multe informatii si apoi va astept sa va alaturati noua, fie la congres fie sa va alaturati grupului nostru de iubitori ai albinei, prin aderarea la societate.

Pana una alta, cat va las s ava ganditi, eu si albinele mele va salutam cu drag!

Cantarul Apicol

Draga apicultorule! Cum merge culesul? 🙂

harta blog

Raspunsul poate fi, dupa caz, unul mai vesel si plin de optimism sau unul mai trist. Mai ales in aceasta perioada in care vremea nu tine absolut deloc cu noi.
dincolo de raspunsul tau si de cum ne merge fiecaruia dintre oi, nu-i asa ca esti curios si ce se intampla prin alte parti?

EU DA!

Da, marturisesc ca am incins telefoanele zilele astea cu intrebarea sau raspunzand la intrebarea “Bai, la tine cum merge?”. Acest “Bai” poate fi un bă, un mă, un băi un măi… Poate fi un domnule, un dragule, o doamna, draga sau draguța, dar indiferent de adresare, curiozitatea e aceeasi.

Ei bine, cu intrebarea asta in cap, la cate telefoane am dat si am primit, habar nu mai am carui prieten ii merge bine, caruia ii merge rau, pe unde mai e vremea buna si albinele culeg, pe unde e mai rau si albinele stau mai mult in stupi(ca la mine) sau jale ca prin alte parti.

Si astfel m-am gandit ca daca memoria mea nu mai face fata, ar fi bine daca mi-as putea face o idee asa dintr-o privire, asupra starii culesului de la salcam de anul acesta.

Si astfel a aparut ideea “CANTARUL APICOL – HARTA”. M-am gandit ce simplu ar fi daca prin contributia noastra comuna ne-am putea face o ideea despre cum stau lucrurile si prin alte parti, nu numai in arealul stupinelor noastre, unde sunt convins ca urmarim cu totii cu sufletul la gura.

Asadar, am realizat pentru noi(pentru mine, dar m-am gandit apoi sa impartasesc si cu voi), folosimdu-ma de facilitatile oferite de Google, o harta online pe care am marcat productiile de miere/nectar raportate conform inregistrarilor la cantarul apicol.
Vor fi disponibile inregistrari ale productiilor pentru culesurile principale – salcam, tei, floarea soarelui(de anul viitor voi include si rapita, anul acesta m-am gandit tarziu) pe care le gasesti in paginile dedicate lor(Aici: SALCAM 2016, TEI 2016, FLOAREA soarelui 2016), dar m-am gandit sa nu incarca paginile cu informatie prea multa, pentru a pastra coerenta.

Am incercat sa fac lucrurile cat mai simple si incerc acum sa explic pe scurt(ca restul intelegei tu… sau ma intrebi daca este cazul) ce poti sa faci pentru ca si tu sa ai acces la informatiile respective, la acest “tablou de bord al evolutiilor culesurilor”
Pai, nu mare lucru, trebuie doar sa fii deschis in a contribui la randul tau cu informatie din zona in care te afli. Nu am lasat pe deplin publice hartile respective petru ca ar scadea calitatea(de fapt, nu ar creste) informatiei si pentru ca probabil ca vor fi oameni care nu vor sa faca publica aceasta informatie, asa oricui, dar ar face-o daca ar sti ca au acces la ea oameni asemenei lui. Eu cam asa am gandit… E un fel de “club al nesecretosilor cu secrete fata de secretosi” intelegeti voi… 🙂

Deci, pentru a avea acces total la informatiile cuprinse in harta, trebuie ca la radul tau sa contribui cu o informatie legata de cules. Informatia legata de loc, nu este neaparat nevoie sa fie exacta(poate nu vrei sa te trezesti cu 13 pavilioane langa tine daca raportezi culesul ala de peste 6 kg 🙂 ), dar ar fi de preferat asa. Depinde de fiecare cat de “secretos” este din fire, trasatura care, de ce sa nu recunosc, uneori e de folos… Daca insa esti deschis si nu te temi ca vor navali acesi “apicultori” peste tine, e util sa avem un reper cat mai exact. O localitate, un nume de padure, un reper pe harta, o poza, o coordonata, etc. Fiecarea dupa cum il lasa inima, ratiunea si abilitatile in ale comunicarii.

Pentru asta am pus un formular in pagina cu harta care doar trebuie completat si transmis care va ajunge doar la mine si nu va fi facut public(decat daca doresti, la marcarea pe harta pot pune un link pe care il doresti tu ca sursa)
Eu voi primi formularele completate si le voi transpune pe harta pe care o voi tine la zi. Odata cu prima ta contributie(adica prima completare a formularului) vei primi prin email acces la harta care va contine TOATA INFORMATIA primita de la ceilalti contributori. Vom avea astfel o imagine de ansablu care ne va ajuta, dintr-o privire, sa ne facem o idee despre starea culesurilor. Dintr-o privire pentru ca am folosit si un cod al culorilor apropiat de cel folosit de autoritati, adica Rosu e de rau, Galben e de binisor, albastru e de mai binisor si verde e de “da-mi Doamne si mie” :))

Acestea fiind zise, hai sa incercam! Eu zic ca putem face ceva fain impreuna. Stai cu ochii pe cantar si seara cand desfaci berea, de tristete sau de fericire, da o raita si pe net si trimite-ne si noua cantarul! 🙂
(Trimite un link si catre prietenii tai apicultori sau catre retelele de socializare si grupurile si forumurile apicole, nu te costa nimic si primesti multumirea mea)

Hai sa facem sa fie bine!

Linkuri catre paginile cu hartile:

CANTARUL APICOL | Salcam 2016

CANTARUL APICOL | Tei 2016

CANTARUL APICOL | Floarea soarelui

Cu drag, pentru tine si albinele tale!

Marian

PS. Am scris in graba mare aceasta postare, posibil sa gasesti mai multe greseli, poate chiar sa nu fi fost prea coerent. Semnaleaza-le, te rog, printr-un comentariu atunci cand imi trimiti si parerea ta, sau recomandarile de imbunatatire 🙂

Familii de albine de vanzare

LaStupina.ro

Pentru doritori, am hotarat sa diminuez numarul de stupi din ograda asa ca va rog sa tineti cont de anuntul de mai jos:

Vand 50 de familii de albine, sanatoase si bine ingrijite, pe 10 rame 1/1, eventual impreuna cu stupi folositi 2-3 ani. Stupina se afla in Dambovita, in apropiere de Bucuresti.
Pret 450 lei/familie
(plus 100 de lei cutia daca se doreste. cuib+cat)

puiet capacit

Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Pentru ca “afara ploua” si pentru ca in aceasta saptamana in scolile din tara se desfasoara acel program numit “Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!“, am mers la intalnirea cu copiii de la scoala, colegi ai fiului meu, in care le-am prezentat cateva lucruri despre albine si despre importanta lor in natura.
Pe langa faptul ca albinele fac miere si polen, si mai ales mai fac si intepeturi dureroase, lucruri pe care se pare ca deja le stiau, copii au mai aflat si alte lucruri mai putin stiute si mai ales despre importanta covarsitoare pe care acestea le au in natura prin polenizare.

Le-am prezentat copiilor organizarea unui stup, tipurile de albine cu rolul lor in interiorul stupului, cum isi organizeaza munca, cum culeg nectarul din care fac miere, polenul si propolisul, etc.
Le-am explicat mai ales despre procesul de polenizare, atat de important, cu toate ca poate fi dificil sa explici unor copii de clasa a treia cum e cu “fecundarea”, de ce polenul de pe anterele florile trebuie sa ajunga la pistil, fara a da vina pe “barza”. Acum imi dau seama ca poate era bine sa explic ca albina e pentru plante ceea ce barza e pentru copii 🙂

Copii au degustat miere si polen, au aflat despre propolis, au pipait fagurii de ceara si au admirat albinele.
Placerea degustarii a fost depasita chiar de placerea de a imbraca un costum apicol si de a face poze astfel echipati(si sunt foarte multe poze si minunate, insa fara acordul parintilor nu le pot publica), spre aducere aminte peste ani, cand poate, cine stie… unul din acesti copii, sau chiar mai multi, vor deveni apicultori pasionati.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Au facut deasemenea cunostinta cu instrumentele apicole de care apicultorul se ajuta in stupina, si chiar au descoperit ca “afumatorul miroase a fum” 🙂 , unul din pusti blocandu-ma cu intrebarea “dar de ce miroase a fum?”
Au descoperit cum arata o perie apicola, o furculita apicola, un cutit de descapacit, un zagrinitor si un pinten, o dalta apicola, etc.

Din pacate, timpul a fost prea scurt si desi, surprinzator pentru mine, copii au rezistat o ora si jumatate si inca nu erau plictisiti, a trebuit sa incheiem pentru ca deja rapisem din timpul alocat altei activitati; pictura pe tricouri. Sper ca multi dintre ei vor alege sa picteze o albina.

Am mers apoi la o alta clasa, desi nu era programat, unde am facut o prezentare mult mai scurta, fara proiectarea ppt si pe repede inainte. Am conluzionat ca e nevoie de timp pentru asta si copii sunt dispusi sa ti-l acorde, pentru ca sunt efectiv captivati de aceste insecte si chiar isi doresc sa afle si alte lucruri in afara faptului ca “albinele inteapa”

La plecare m-am strecurat cu greu pe holurile scolii, inconjurat de alti copii, care la vederea albinelor isi manifestau zgomotosi incantarea, ici colo doar cate o intrebare timida: “dar sigur nu iese niciuna”. I-am asigurat insa ca acest lucru nu se poate intampla si tocmai din aceasta cauza am si ancorat bine stupul de prezentare cu o chinga “serioasa”, tocmai pentru a da vizibil siguranta ca nu se va desface nicicum.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

In final si eu m-am ales cu satisfactia companiei unor copii minunati si a “Doamnei invatatoare” care le indruma pasii odata intrati pe portile scolii si mi-am intarit convingerea ca avem copii extraordinari, pe care ii putem indruma astfel incat sa devina adevarati oameni cu respect pentru natura si pentru pamantul care ne gazduieste temporar. Tine doar de noi sa reusim asta, ei sunt cu siguranta receptivi.

In afara interesului foarte mare pe care copii l-au manifestat, am descoperit si faptul ca, totusi, copii sunt pe cat de minunati pe atat de hazlii. Iata cateva raspunsuri ale lor, menite sa iti descreteasca fruntea, in cazul in care esti cumva suparat cand citesti aceste randuri:

Q: Ce este trantorul?
A: Seful!

Q: Cum se numeste cel care ingrijeste albinele?
A: Albinist

Q: Cum se mai numeste regina albinelor?
A: Viespe!
(In final copii au aflat raspunsurile corecte)

Francezii spun NU pesticidelor. Noi cand ridicam capul?

xx12

Vesti bune ne-au venit in aceasta saptamana de la francezi care, dupa mai mult de doi ani de dezbateri, au luat o decizie istorica in favoarea interzicerii utilizarii pesticidelor din familia neonicotinoidelor.
Francezii s-au bucurat de suportul ministrului mediului Ségolène Royal care s-a pozitionat clar impotriva pesticidelor, la randul ei convinsa foarte probabil si de valul de peste 200.000 de semnatari ai unei petitii sustinute de SumOfUs.

Ramane de vazut daca decizia francezilor se va dovedi a fi un “bulgare de zapada” care sa se rostogoleasca si pana la noi.

Avand in vedere ca politicienii nostri, capii intereselor financiare din agricultura, sunt interesati in primul rand de promovarea intereselor celor care i-au pus acolo(cei cu interese in agricultura, doar nu credeati ca-i puneti voi…) si mai putin de sanatatea naturii si a omului, nu stiu cat de mari sanse avem.(de amintit ca desi in Europa aceste pesticide sunt interzise, marii agricultori romani, sprijiniti de politicul care ii reprezinta, au obtinut o derogare, prin care șe permite utilizarea lor)

Insa, hai sa fim seriosi, oare cate lucruri initial fara speranta nu am reusit fiecare dintre noi sa facem de-a lungul vietii noastre? Chiar sa fie asta un lucru imposibil pentru noi!

Fa-ti singur(a) tinctura de propolis.

Zilele trecute m-a sunat un prieten apicultor sa ma intrebe cum fac eu tinctura de propolis. Am postat la un moment dat, acum vreo doi ani, pe un forum apicol o reteta si amintindu-si, sau poate gasind acum postarea respectiva, m-a sunat pentru detalii. Asa cum ii spuneam si lui, lucrurile stau destul de simplu, nu este deloc un lucru complicat, trebuie doar sa fii atent la calitatea materiei prime, igiena si cam atat.

Asa ar trebui sa arate un propolis de calitate:
Propolis
Foto: Propolis | Arhiva personala

Pentru ca tocmai am “instrainat” ultima sticluta de tinctura de propolis am purces la pregatirea unei alte serii, asa ca am profitat de ocazie sa “documentez” si aceasta postare.

Iata asadar cum se face tinctura de propolis 30%, in conditii “casnice”. Avem nevoie de:

1 litru alcool 70 grade
350 g. propolis brut de calitate superioara(+/- in functie de continutul de ceara estimat)
Vas de sticla pentru prepararea tincturii(un borcan cu capac etans)

Daca esti apicultor, probabil stii ca este recomadat sa folosesti doar un propolis de calitate, recoltat in conditii care sa evite incarcatura microbiana sau infestarea cu produse nocive. Daca nu stii asta inseamna ca(inca) nu esti apicultor.
Daca nu esti apicultor si vrei sa iti produci propria tinctura(eu asa iti recomand) trebuie sa te asiguri ca obtii propolisul de la un apicultor de buna credinta, care recolteaza propolis de calitate. Un propolis de calitate NU este cel razuit de pe rame vechi, care a stat in stupi pe timpul tratamentelor contra parazitilor, plin de aschii de lemn si resturi de albine moarte sau alte impuritati si pe care il gasesti uneori sub forma de “batoane” sau “guguloaie” modelate de mainile vanzatorului.
Un propolis de calitate se recolteaza cu un recoltator de propolis, o plasa speciala care se aplica peste familia de albina si care in cazul tratamentelor chimice este indepartat.

recoltare propolis
Foto: Recoltarea propolisului cu plasa colectoare | Arhiva personala

Ok, avem propolisul, avem alcool, avem chef de treaba, mai ramane sa ne apucam de ea. De aici incep lucrurile simple dar cu un oarecare dichis.

Propolisul, deja bine maruntit in urma recoltarii prin congelare, se amesteca cu alcoolul in vasul de sticla pregatit anterior, se agita bine apoi se depoziteaza la loc intunecos timp de 14 zile. De cateva ori pe zi agitam zdravan vasul pentru a usura diluarea propolisului in alcool. Cea mai mare dificultate consta in a nu scapa borcanul 🙂

Propolisul fiind bine maruntit va tinctura destul de repede, iata mai jos starea lui dupa numai 2 zile:

Tinctura de propolis
Foto: Tinctura de propolis | Arhiva personala

Dupa 14 zile se filtreaza tinctura si se depoziteaza tot in loc intunecat si racoros, in doze neaparat din sticla inchisa la culoare(maron cu picurator, am ales eu) pentru a nu permite accesul luminii.
Pentru filtrare lasati sa se depuna, un timp suficient pentru decantarea materialului brut care nu s-a dizolat si extrageti atent tinctura(de exemplu cu ajutorul unei seringi sterile, de preferat mai mare).

Daca ai intrebari sau nu ai inteles ceva, lasa te rog un comentariu si iti voi raspunde punctual la orice intrebare.

    Stimulare proteica. Tura II, 2016

    Zalog|Salix Cinerea
    Ieri, joi 10 martie am bagat cea de a doua turta proteica – miere cu polen, insotita, ca si data trecuta de una energetica. Am intentionat sa fac asta de miercuri dar m-am intins cu timpul. Am ajuns destul de tarziu, pe la pranz, la malaxor sa fac turtele, unde am si stat ceva timp. Apoi, in drum catre stupina, dandu-mi seama ca oricum nu voi apuca sa pun turtele am mai facut si o recunoastere la o padure de salcam. Am ajuns la stupina destul de tarziu dar am avut totusi timp sa pregatesc turtele in pungi, gata pentru a doua zi.

    Apoi a doua zi, am reusit sa pun la toti stupii, se pare ca m-am miscat ceva mai repede. Probabil imi revin usor usor din leneveala de peste iarna.

    Ma bucur ca am decis sa incep mai devreme cu stimularea anul acesta. Plantele, inclusiv cele care dau polenul primavara devreme au pornit in vegetatie cu 2-3 saptamani mai devreme decat anul trecut. Albinele au cules la putinul alun din zona, culeg de la arin si zalog si apoi pana la infloritul salciilor vor avea ceva de asteptat. Plus ca nici prognoza vremii nu e una prea fericita, asa ca probabil turtele de acum le va prinde foarte bine.

    Le-am mai oferit sporadic, cand m-am nimerit la stupina in zile calde, cu zbor, si polen pudra prin hranire externa “la capac”. Incerc, si cred ca reusesc, sa le asigur un start bun de primavara, avand in vedere ca sunt pauze in oferta naturala de polen, dupa ce au inceput sa bage polen si implicit sa dezvolte puiet.

    Acum… ramane de vazut, “fie cum o fi, numai sa fie bine”

    Amiba si stropul de ploaie

    Pescuit pe Dunare
    Foto: Arhiva personala | Rataciti pe tarmuri

    Stropii de ploaie cad in siroaie, udand campurile hulpave de apa. De luni de zile, ploaia lipseste cu desavarsire iar acum cand vine prisoseste. Mici siroaie formate din mii de bulbuci sclipind in lumina ca ochii unui brotac prins sub copita de taur, formeaza paraiase care pornesc ratacind catre vale. In drumul lor, spala praful asternut de luni de zile, spala pietre sau copaci prin livezi… Spala tot ce gasesc in jurul lor.
    Din milioanele de stropi, unul singur rataceste negasindu-si locul in miile de paraiase.
    El e unic.
    Simte ca e mai mult decat un strop de ploaie. Nu poate forma un paraias cu obscurele picaturi. Rataceste purtat de curentii de aer pana cand zareste in zare o pata de culoare de un verde crud, un verde curat, ratacit in sumbrul peisaj al toamnei. Plonjeaza-n viteza in mijlocul verdelui sau unic.
    – Weaahh!!!… scapa un oftat de placere;
    Dar zambetul de placere se frange brusc si se tranforma-n ranjet de chin.
    – Wow! nu se pooooate… Aici nu-i locul meu… Nu pe aceasta varza!
    Stropul unic, spala varza protejata de zeci de foite, platose verzi menite sa-i ascunda maretia, coborand lin catre noroiul siroind catre rau. Ofteaza purtat de curenti, incercand disperat sa pastreze distanta fata de umilele picaturi ce formeaza acum propriul sau fluviu… Chinul se opreset brusc cand scursura de margini de santuri se opreste in rau. Ialomita curge semeata purtand ape limpezi cu vine noroioase preluate din micile viituri.
    In marginea raului, intr-un ochi de apa curata ca lacrima o amiba isi leagana picioarele false, minunandu-se de maretia sa. Priveste deodata cu ochi plini de nespusa mirare catre imagine-ai reflectata de un strop de apa imaculat, de-o limpezime profunda. Secunda de glorie a maretei sale vieti.
    – Amibu!!!?, exclama amiba, cu speranta si indoiala, laolalta, in glas
    – El e amibu’ meu, pe care de-o viata-l astept cu ochi umezi!
    Dar stropul dispare intr-o clipa, alergand catre maretia viselor sale, speriat de micimea amibei care incearca sa se piarda in maretia sa.

    (Texte ratacite prin arhiva. Despre maretie si micime)