Cantarul Apicol

Draga apicultorule! Cum merge culesul? 🙂

harta blog

Raspunsul poate fi, dupa caz, unul mai vesel si plin de optimism sau unul mai trist. Mai ales in aceasta perioada in care vremea nu tine absolut deloc cu noi.
dincolo de raspunsul tau si de cum ne merge fiecaruia dintre oi, nu-i asa ca esti curios si ce se intampla prin alte parti?

EU DA!

Da, marturisesc ca am incins telefoanele zilele astea cu intrebarea sau raspunzand la intrebarea “Bai, la tine cum merge?”. Acest “Bai” poate fi un bă, un mă, un băi un măi… Poate fi un domnule, un dragule, o doamna, draga sau draguța, dar indiferent de adresare, curiozitatea e aceeasi.

Ei bine, cu intrebarea asta in cap, la cate telefoane am dat si am primit, habar nu mai am carui prieten ii merge bine, caruia ii merge rau, pe unde mai e vremea buna si albinele culeg, pe unde e mai rau si albinele stau mai mult in stupi(ca la mine) sau jale ca prin alte parti.

Si astfel m-am gandit ca daca memoria mea nu mai face fata, ar fi bine daca mi-as putea face o idee asa dintr-o privire, asupra starii culesului de la salcam de anul acesta.

Si astfel a aparut ideea “CANTARUL APICOL – HARTA”. M-am gandit ce simplu ar fi daca prin contributia noastra comuna ne-am putea face o ideea despre cum stau lucrurile si prin alte parti, nu numai in arealul stupinelor noastre, unde sunt convins ca urmarim cu totii cu sufletul la gura.

Asadar, am realizat pentru noi(pentru mine, dar m-am gandit apoi sa impartasesc si cu voi), folosimdu-ma de facilitatile oferite de Google, o harta online pe care am marcat productiile de miere/nectar raportate conform inregistrarilor la cantarul apicol.
Vor fi disponibile inregistrari ale productiilor pentru culesurile principale – salcam, tei, floarea soarelui(de anul viitor voi include si rapita, anul acesta m-am gandit tarziu) pe care le gasesti in paginile dedicate lor(Aici: SALCAM 2016, TEI 2016, FLOAREA soarelui 2016), dar m-am gandit sa nu incarca paginile cu informatie prea multa, pentru a pastra coerenta.

Am incercat sa fac lucrurile cat mai simple si incerc acum sa explic pe scurt(ca restul intelegei tu… sau ma intrebi daca este cazul) ce poti sa faci pentru ca si tu sa ai acces la informatiile respective, la acest “tablou de bord al evolutiilor culesurilor”
Pai, nu mare lucru, trebuie doar sa fii deschis in a contribui la randul tau cu informatie din zona in care te afli. Nu am lasat pe deplin publice hartile respective petru ca ar scadea calitatea(de fapt, nu ar creste) informatiei si pentru ca probabil ca vor fi oameni care nu vor sa faca publica aceasta informatie, asa oricui, dar ar face-o daca ar sti ca au acces la ea oameni asemenei lui. Eu cam asa am gandit… E un fel de “club al nesecretosilor cu secrete fata de secretosi” intelegeti voi… 🙂

Deci, pentru a avea acces total la informatiile cuprinse in harta, trebuie ca la radul tau sa contribui cu o informatie legata de cules. Informatia legata de loc, nu este neaparat nevoie sa fie exacta(poate nu vrei sa te trezesti cu 13 pavilioane langa tine daca raportezi culesul ala de peste 6 kg 🙂 ), dar ar fi de preferat asa. Depinde de fiecare cat de “secretos” este din fire, trasatura care, de ce sa nu recunosc, uneori e de folos… Daca insa esti deschis si nu te temi ca vor navali acesi “apicultori” peste tine, e util sa avem un reper cat mai exact. O localitate, un nume de padure, un reper pe harta, o poza, o coordonata, etc. Fiecarea dupa cum il lasa inima, ratiunea si abilitatile in ale comunicarii.

Pentru asta am pus un formular in pagina cu harta care doar trebuie completat si transmis care va ajunge doar la mine si nu va fi facut public(decat daca doresti, la marcarea pe harta pot pune un link pe care il doresti tu ca sursa)
Eu voi primi formularele completate si le voi transpune pe harta pe care o voi tine la zi. Odata cu prima ta contributie(adica prima completare a formularului) vei primi prin email acces la harta care va contine TOATA INFORMATIA primita de la ceilalti contributori. Vom avea astfel o imagine de ansablu care ne va ajuta, dintr-o privire, sa ne facem o idee despre starea culesurilor. Dintr-o privire pentru ca am folosit si un cod al culorilor apropiat de cel folosit de autoritati, adica Rosu e de rau, Galben e de binisor, albastru e de mai binisor si verde e de “da-mi Doamne si mie” :))

Acestea fiind zise, hai sa incercam! Eu zic ca putem face ceva fain impreuna. Stai cu ochii pe cantar si seara cand desfaci berea, de tristete sau de fericire, da o raita si pe net si trimite-ne si noua cantarul! 🙂
(Trimite un link si catre prietenii tai apicultori sau catre retelele de socializare si grupurile si forumurile apicole, nu te costa nimic si primesti multumirea mea)

Hai sa facem sa fie bine!

Linkuri catre paginile cu hartile:

CANTARUL APICOL | Salcam 2016

CANTARUL APICOL | Tei 2016

CANTARUL APICOL | Floarea soarelui

Cu drag, pentru tine si albinele tale!

Marian

PS. Am scris in graba mare aceasta postare, posibil sa gasesti mai multe greseli, poate chiar sa nu fi fost prea coerent. Semnaleaza-le, te rog, printr-un comentariu atunci cand imi trimiti si parerea ta, sau recomandarile de imbunatatire 🙂

Familii de albine de vanzare

LaStupina.ro

Pentru doritori, am hotarat sa diminuez numarul de stupi din ograda asa ca va rog sa tineti cont de anuntul de mai jos:

Vand 50 de familii de albine, sanatoase si bine ingrijite, pe 10 rame 1/1, eventual impreuna cu stupi folositi 2-3 ani. Stupina se afla in Dambovita, in apropiere de Bucuresti.
Pret 450 lei/familie
(plus 100 de lei cutia daca se doreste. cuib+cat)

puiet capacit

Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Pentru ca “afara ploua” si pentru ca in aceasta saptamana in scolile din tara se desfasoara acel program numit “Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!“, am mers la intalnirea cu copiii de la scoala, colegi ai fiului meu, in care le-am prezentat cateva lucruri despre albine si despre importanta lor in natura.
Pe langa faptul ca albinele fac miere si polen, si mai ales mai fac si intepeturi dureroase, lucruri pe care se pare ca deja le stiau, copii au mai aflat si alte lucruri mai putin stiute si mai ales despre importanta covarsitoare pe care acestea le au in natura prin polenizare.

Le-am prezentat copiilor organizarea unui stup, tipurile de albine cu rolul lor in interiorul stupului, cum isi organizeaza munca, cum culeg nectarul din care fac miere, polenul si propolisul, etc.
Le-am explicat mai ales despre procesul de polenizare, atat de important, cu toate ca poate fi dificil sa explici unor copii de clasa a treia cum e cu “fecundarea”, de ce polenul de pe anterele florile trebuie sa ajunga la pistil, fara a da vina pe “barza”. Acum imi dau seama ca poate era bine sa explic ca albina e pentru plante ceea ce barza e pentru copii 🙂

Copii au degustat miere si polen, au aflat despre propolis, au pipait fagurii de ceara si au admirat albinele.
Placerea degustarii a fost depasita chiar de placerea de a imbraca un costum apicol si de a face poze astfel echipati(si sunt foarte multe poze si minunate, insa fara acordul parintilor nu le pot publica), spre aducere aminte peste ani, cand poate, cine stie… unul din acesti copii, sau chiar mai multi, vor deveni apicultori pasionati.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Au facut deasemenea cunostinta cu instrumentele apicole de care apicultorul se ajuta in stupina, si chiar au descoperit ca “afumatorul miroase a fum” 🙂 , unul din pusti blocandu-ma cu intrebarea “dar de ce miroase a fum?”
Au descoperit cum arata o perie apicola, o furculita apicola, un cutit de descapacit, un zagrinitor si un pinten, o dalta apicola, etc.

Din pacate, timpul a fost prea scurt si desi, surprinzator pentru mine, copii au rezistat o ora si jumatate si inca nu erau plictisiti, a trebuit sa incheiem pentru ca deja rapisem din timpul alocat altei activitati; pictura pe tricouri. Sper ca multi dintre ei vor alege sa picteze o albina.

Am mers apoi la o alta clasa, desi nu era programat, unde am facut o prezentare mult mai scurta, fara proiectarea ppt si pe repede inainte. Am conluzionat ca e nevoie de timp pentru asta si copii sunt dispusi sa ti-l acorde, pentru ca sunt efectiv captivati de aceste insecte si chiar isi doresc sa afle si alte lucruri in afara faptului ca “albinele inteapa”

La plecare m-am strecurat cu greu pe holurile scolii, inconjurat de alti copii, care la vederea albinelor isi manifestau zgomotosi incantarea, ici colo doar cate o intrebare timida: “dar sigur nu iese niciuna”. I-am asigurat insa ca acest lucru nu se poate intampla si tocmai din aceasta cauza am si ancorat bine stupul de prezentare cu o chinga “serioasa”, tocmai pentru a da vizibil siguranta ca nu se va desface nicicum.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

In final si eu m-am ales cu satisfactia companiei unor copii minunati si a “Doamnei invatatoare” care le indruma pasii odata intrati pe portile scolii si mi-am intarit convingerea ca avem copii extraordinari, pe care ii putem indruma astfel incat sa devina adevarati oameni cu respect pentru natura si pentru pamantul care ne gazduieste temporar. Tine doar de noi sa reusim asta, ei sunt cu siguranta receptivi.

In afara interesului foarte mare pe care copii l-au manifestat, am descoperit si faptul ca, totusi, copii sunt pe cat de minunati pe atat de hazlii. Iata cateva raspunsuri ale lor, menite sa iti descreteasca fruntea, in cazul in care esti cumva suparat cand citesti aceste randuri:

Q: Ce este trantorul?
A: Seful!

Q: Cum se numeste cel care ingrijeste albinele?
A: Albinist

Q: Cum se mai numeste regina albinelor?
A: Viespe!
(In final copii au aflat raspunsurile corecte)

Francezii spun NU pesticidelor. Noi cand ridicam capul?

xx12

Vesti bune ne-au venit in aceasta saptamana de la francezi care, dupa mai mult de doi ani de dezbateri, au luat o decizie istorica in favoarea interzicerii utilizarii pesticidelor din familia neonicotinoidelor.
Francezii s-au bucurat de suportul ministrului mediului Ségolène Royal care s-a pozitionat clar impotriva pesticidelor, la randul ei convinsa foarte probabil si de valul de peste 200.000 de semnatari ai unei petitii sustinute de SumOfUs.

Ramane de vazut daca decizia francezilor se va dovedi a fi un “bulgare de zapada” care sa se rostogoleasca si pana la noi.

Avand in vedere ca politicienii nostri, capii intereselor financiare din agricultura, sunt interesati in primul rand de promovarea intereselor celor care i-au pus acolo(cei cu interese in agricultura, doar nu credeati ca-i puneti voi…) si mai putin de sanatatea naturii si a omului, nu stiu cat de mari sanse avem.(de amintit ca desi in Europa aceste pesticide sunt interzise, marii agricultori romani, sprijiniti de politicul care ii reprezinta, au obtinut o derogare, prin care șe permite utilizarea lor)

Insa, hai sa fim seriosi, oare cate lucruri initial fara speranta nu am reusit fiecare dintre noi sa facem de-a lungul vietii noastre? Chiar sa fie asta un lucru imposibil pentru noi!

Fa-ti singur(a) tinctura de propolis.

Zilele trecute m-a sunat un prieten apicultor sa ma intrebe cum fac eu tinctura de propolis. Am postat la un moment dat, acum vreo doi ani, pe un forum apicol o reteta si amintindu-si, sau poate gasind acum postarea respectiva, m-a sunat pentru detalii. Asa cum ii spuneam si lui, lucrurile stau destul de simplu, nu este deloc un lucru complicat, trebuie doar sa fii atent la calitatea materiei prime, igiena si cam atat.

Asa ar trebui sa arate un propolis de calitate:
Propolis
Foto: Propolis | Arhiva personala

Pentru ca tocmai am “instrainat” ultima sticluta de tinctura de propolis am purces la pregatirea unei alte serii, asa ca am profitat de ocazie sa “documentez” si aceasta postare.

Iata asadar cum se face tinctura de propolis 30%, in conditii “casnice”. Avem nevoie de:

1 litru alcool 70 grade
350 g. propolis brut de calitate superioara(+/- in functie de continutul de ceara estimat)
Vas de sticla pentru prepararea tincturii(un borcan cu capac etans)

Daca esti apicultor, probabil stii ca este recomadat sa folosesti doar un propolis de calitate, recoltat in conditii care sa evite incarcatura microbiana sau infestarea cu produse nocive. Daca nu stii asta inseamna ca(inca) nu esti apicultor.
Daca nu esti apicultor si vrei sa iti produci propria tinctura(eu asa iti recomand) trebuie sa te asiguri ca obtii propolisul de la un apicultor de buna credinta, care recolteaza propolis de calitate. Un propolis de calitate NU este cel razuit de pe rame vechi, care a stat in stupi pe timpul tratamentelor contra parazitilor, plin de aschii de lemn si resturi de albine moarte sau alte impuritati si pe care il gasesti uneori sub forma de “batoane” sau “guguloaie” modelate de mainile vanzatorului.
Un propolis de calitate se recolteaza cu un recoltator de propolis, o plasa speciala care se aplica peste familia de albina si care in cazul tratamentelor chimice este indepartat.

recoltare propolis
Foto: Recoltarea propolisului cu plasa colectoare | Arhiva personala

Ok, avem propolisul, avem alcool, avem chef de treaba, mai ramane sa ne apucam de ea. De aici incep lucrurile simple dar cu un oarecare dichis.

Propolisul, deja bine maruntit in urma recoltarii prin congelare, se amesteca cu alcoolul in vasul de sticla pregatit anterior, se agita bine apoi se depoziteaza la loc intunecos timp de 14 zile. De cateva ori pe zi agitam zdravan vasul pentru a usura diluarea propolisului in alcool. Cea mai mare dificultate consta in a nu scapa borcanul 🙂

Propolisul fiind bine maruntit va tinctura destul de repede, iata mai jos starea lui dupa numai 2 zile:

Tinctura de propolis
Foto: Tinctura de propolis | Arhiva personala

Dupa 14 zile se filtreaza tinctura si se depoziteaza tot in loc intunecat si racoros, in doze neaparat din sticla inchisa la culoare(maron cu picurator, am ales eu) pentru a nu permite accesul luminii.
Pentru filtrare lasati sa se depuna, un timp suficient pentru decantarea materialului brut care nu s-a dizolat si extrageti atent tinctura(de exemplu cu ajutorul unei seringi sterile, de preferat mai mare).

Daca ai intrebari sau nu ai inteles ceva, lasa te rog un comentariu si iti voi raspunde punctual la orice intrebare.

    Stimulare proteica. Tura II, 2016

    Zalog|Salix Cinerea
    Ieri, joi 10 martie am bagat cea de a doua turta proteica – miere cu polen, insotita, ca si data trecuta de una energetica. Am intentionat sa fac asta de miercuri dar m-am intins cu timpul. Am ajuns destul de tarziu, pe la pranz, la malaxor sa fac turtele, unde am si stat ceva timp. Apoi, in drum catre stupina, dandu-mi seama ca oricum nu voi apuca sa pun turtele am mai facut si o recunoastere la o padure de salcam. Am ajuns la stupina destul de tarziu dar am avut totusi timp sa pregatesc turtele in pungi, gata pentru a doua zi.

    Apoi a doua zi, am reusit sa pun la toti stupii, se pare ca m-am miscat ceva mai repede. Probabil imi revin usor usor din leneveala de peste iarna.

    Ma bucur ca am decis sa incep mai devreme cu stimularea anul acesta. Plantele, inclusiv cele care dau polenul primavara devreme au pornit in vegetatie cu 2-3 saptamani mai devreme decat anul trecut. Albinele au cules la putinul alun din zona, culeg de la arin si zalog si apoi pana la infloritul salciilor vor avea ceva de asteptat. Plus ca nici prognoza vremii nu e una prea fericita, asa ca probabil turtele de acum le va prinde foarte bine.

    Le-am mai oferit sporadic, cand m-am nimerit la stupina in zile calde, cu zbor, si polen pudra prin hranire externa “la capac”. Incerc, si cred ca reusesc, sa le asigur un start bun de primavara, avand in vedere ca sunt pauze in oferta naturala de polen, dupa ce au inceput sa bage polen si implicit sa dezvolte puiet.

    Acum… ramane de vazut, “fie cum o fi, numai sa fie bine”

    Amiba si stropul de ploaie

    Pescuit pe Dunare
    Foto: Arhiva personala | Rataciti pe tarmuri

    Stropii de ploaie cad in siroaie, udand campurile hulpave de apa. De luni de zile, ploaia lipseste cu desavarsire iar acum cand vine prisoseste. Mici siroaie formate din mii de bulbuci sclipind in lumina ca ochii unui brotac prins sub copita de taur, formeaza paraiase care pornesc ratacind catre vale. In drumul lor, spala praful asternut de luni de zile, spala pietre sau copaci prin livezi… Spala tot ce gasesc in jurul lor.
    Din milioanele de stropi, unul singur rataceste negasindu-si locul in miile de paraiase.
    El e unic.
    Simte ca e mai mult decat un strop de ploaie. Nu poate forma un paraias cu obscurele picaturi. Rataceste purtat de curentii de aer pana cand zareste in zare o pata de culoare de un verde crud, un verde curat, ratacit in sumbrul peisaj al toamnei. Plonjeaza-n viteza in mijlocul verdelui sau unic.
    – Weaahh!!!… scapa un oftat de placere;
    Dar zambetul de placere se frange brusc si se tranforma-n ranjet de chin.
    – Wow! nu se pooooate… Aici nu-i locul meu… Nu pe aceasta varza!
    Stropul unic, spala varza protejata de zeci de foite, platose verzi menite sa-i ascunda maretia, coborand lin catre noroiul siroind catre rau. Ofteaza purtat de curenti, incercand disperat sa pastreze distanta fata de umilele picaturi ce formeaza acum propriul sau fluviu… Chinul se opreset brusc cand scursura de margini de santuri se opreste in rau. Ialomita curge semeata purtand ape limpezi cu vine noroioase preluate din micile viituri.
    In marginea raului, intr-un ochi de apa curata ca lacrima o amiba isi leagana picioarele false, minunandu-se de maretia sa. Priveste deodata cu ochi plini de nespusa mirare catre imagine-ai reflectata de un strop de apa imaculat, de-o limpezime profunda. Secunda de glorie a maretei sale vieti.
    – Amibu!!!?, exclama amiba, cu speranta si indoiala, laolalta, in glas
    – El e amibu’ meu, pe care de-o viata-l astept cu ochi umezi!
    Dar stropul dispare intr-o clipa, alergand catre maretia viselor sale, speriat de micimea amibei care incearca sa se piarda in maretia sa.

    (Texte ratacite prin arhiva. Despre maretie si micime)

    Stimulare proteica | Primavara 2016.

    Turte polen+miere+drojdie inactivata

    Ieri, 17 februarie, am terminat de pus turtele de miere si polen, prima stimulare proteica din aceasta primavara, cu aproape o luna mai devreme decat anul trecut. Au primit fiecare cate o turta proteica si una energetica.
    Treaba destul de migaloasa, am lucrat doua zile, marti si miercuri. Oare cum face cei cu sute de stupi?

    Nu am mai facut o poza de data asta, folosesc una veche, din care nu se vede ca am scimbat modelul de punga. De data asta folosesc pungi mai groase pentru a evita roaderea si tragerea lor printre rame, fapt care duce de multe ori la pierderea de matci.

    Acum am de asteptat sa vad in cat timp va fi luata turta, pentru seria urmatoare, intentionand sa le fac doua stimulari pana vor incepe sa bage polen din natura. Asta ar insemna sa tina cu noi si plantele polenifere dar si vremea.

    Seminte Libere|Februarie 2016

    Tocmai m-am intors de la Scoala Ferdinand unde a avut loc prima editie din acest an a “Pietei semintelor libere” un proiect deosebit initiat de Adina Moise.

    Ce sa zic? a fost tare fain…

    Seminte libere 2016

    Seminte libere 2016

    Fata de anul trecut mult mai multa lume, foarte aglomerat. Semintele de la plantemelifere.ro, pe care le-am avut de daruit, s-au epuizat foarte repede, in nici 20-30 minute de la “expunere”. Daca anul trecut era cat pe ce sa plec cu semintele acasa, anul acesta ar fi trebuit sa pregatesc mult mai multe. Asta e… invatatura de minte.

    Nu numai cu semintele mele s-a intamplat lucrul acesta deja in prima jumatate de ora disparusera foarte multe, ramanand disponibile probabil cele mai “comune”. Impresia mea a fost ca au fost mai putin oameni care sa ofere seminte si mai multi care si le doreau. Sper ca toti cei care au primit seminte sa le fi primit intr-un mod util, adica sa le si foloseasca.

    In afara semintelor am avut pentru degustare si ceva dulce de laStupina.ro, doua mieri; una de salcam si una de salcam inobilata(de catre albine, bineinteles) cu mană. Am mers si cu un polen polifloral crud congelat si doua amestecuri de miere cu polen. Cel de miere cu polen de mac, fiind preferatul majoritatii.

    Seminte libere 2016

    Cand am plecat de acasa intentionam sa ma intorc si cu ceva seminte melifere care mi-ar fi lipsit insa m-am intors cu mana goala. Prins in valtoarea discutiilor m-am trezit tarziu sa dau si eu o raita printre “standuri” si nu am mai gasit nimic care sa ma atraga. Am avut insa si doua exceptii primind niste seminte de facelia si de arbore de matase.

    Ce sa mai… asteptam cea de-a doua editie, din luna martie, cand sper sa fie la fel de multi doritori de seminte dar si mai multi daruitori.

    Ferma apicola Vener | Vibeeo

    Am gasit azi o postare interesanta pe Facebook, cu prezentarea unei ferme apicole din Serbia. Sunt trei filme care prezinta ferma si tehnologiile de lucru folosite in cadrul acesteia. Va recomand sa setati traducerea automata in limba romana si sa le sa le vizionati in ordinea prezentata.

    Prima parte:

    Partea a doua:

    Partea a treia: