A venit primavara

A venit primavara si odata cu ea albinele incep activitatatea plina de frenezie a noului sezon. Ieri, pe 28 februarie – ultima zi de ianrna, mergand catre stupina am poposit putin prin padurile din jur cu camera foto in mana, cu gandurile ratacind aiurea si plamanii plini de aerul reavan al padurii in prag de primavara.

Am gasit arinul negru cu amentii gata gata sa plezneasca in floare si sa indestuleze cu polen harnicele albine care zumzaiau deja prin padure.
Arin negru | Alnus glutinosa
Arin negru | Alnus glutinosa

Am gasit si salcioara/rachita cu matisorii deja formati pregatindu-se si ea de noua viata.
Rachita

Cornul a inceput ingalbenirea usoara a mugurelui, deci foarte mult nu va mai intarzia…
Corn | Cornus mas

Corn | Cornus mas

Am zabovit cateva zeci de minute prin padure si apoi am plecat, cu plamanii fericiti, mintea limpede si bratele incarcate cu cateva bucati de iasca.
Iasca(?)

Ajuns la stupina am descoperit ca matisorii de la zalog sunt deja bine formati si, desi nu au inflorit si polenul inca nu a aparut sunt deja vizitati de albinele curioase care nu isi pot stapani poftele.
Zalog|Salix cinerea L.

Alunul de la stupina este si el intr-un stadiu avansat, poate putin mai avansat decat arinul negru, cu amentii nerabdatori sa plezneasca in floare si sa se impreune cu albinele.
Alun | Corylus avellana

Ghioceii, vedetele momentului sunt pur si simplu asediati de albine care le sorb cu nesat nectarul dulce si le depoziteaza in cosulete putinul polen…
Ghiocel | Galanthus

x pm IMG_4441

Relaxat asadar si cu trupul si sufletul implinite n-am avut decat sa constat ca albinele n-au mai avut rabdare sa astepte primavara calendaristica si au inceput deja sa care polen. Le-am invitat la o scurta filmare, inainte de a ma apuca de lucru.

Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Pentru ca “afara ploua” si pentru ca in aceasta saptamana in scolile din tara se desfasoara acel program numit “Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!“, am mers la intalnirea cu copiii de la scoala, colegi ai fiului meu, in care le-am prezentat cateva lucruri despre albine si despre importanta lor in natura.
Pe langa faptul ca albinele fac miere si polen, si mai ales mai fac si intepeturi dureroase, lucruri pe care se pare ca deja le stiau, copii au mai aflat si alte lucruri mai putin stiute si mai ales despre importanta covarsitoare pe care acestea le au in natura prin polenizare.

Le-am prezentat copiilor organizarea unui stup, tipurile de albine cu rolul lor in interiorul stupului, cum isi organizeaza munca, cum culeg nectarul din care fac miere, polenul si propolisul, etc.
Le-am explicat mai ales despre procesul de polenizare, atat de important, cu toate ca poate fi dificil sa explici unor copii de clasa a treia cum e cu “fecundarea”, de ce polenul de pe anterele florile trebuie sa ajunga la pistil, fara a da vina pe “barza”. Acum imi dau seama ca poate era bine sa explic ca albina e pentru plante ceea ce barza e pentru copii 🙂

Copii au degustat miere si polen, au aflat despre propolis, au pipait fagurii de ceara si au admirat albinele.
Placerea degustarii a fost depasita chiar de placerea de a imbraca un costum apicol si de a face poze astfel echipati(si sunt foarte multe poze si minunate, insa fara acordul parintilor nu le pot publica), spre aducere aminte peste ani, cand poate, cine stie… unul din acesti copii, sau chiar mai multi, vor deveni apicultori pasionati.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Au facut deasemenea cunostinta cu instrumentele apicole de care apicultorul se ajuta in stupina, si chiar au descoperit ca “afumatorul miroase a fum” 🙂 , unul din pusti blocandu-ma cu intrebarea “dar de ce miroase a fum?”
Au descoperit cum arata o perie apicola, o furculita apicola, un cutit de descapacit, un zagrinitor si un pinten, o dalta apicola, etc.

Din pacate, timpul a fost prea scurt si desi, surprinzator pentru mine, copii au rezistat o ora si jumatate si inca nu erau plictisiti, a trebuit sa incheiem pentru ca deja rapisem din timpul alocat altei activitati; pictura pe tricouri. Sper ca multi dintre ei vor alege sa picteze o albina.

Am mers apoi la o alta clasa, desi nu era programat, unde am facut o prezentare mult mai scurta, fara proiectarea ppt si pe repede inainte. Am conluzionat ca e nevoie de timp pentru asta si copii sunt dispusi sa ti-l acorde, pentru ca sunt efectiv captivati de aceste insecte si chiar isi doresc sa afle si alte lucruri in afara faptului ca “albinele inteapa”

La plecare m-am strecurat cu greu pe holurile scolii, inconjurat de alti copii, care la vederea albinelor isi manifestau zgomotosi incantarea, ici colo doar cate o intrebare timida: “dar sigur nu iese niciuna”. I-am asigurat insa ca acest lucru nu se poate intampla si tocmai din aceasta cauza am si ancorat bine stupul de prezentare cu o chinga “serioasa”, tocmai pentru a da vizibil siguranta ca nu se va desface nicicum.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

In final si eu m-am ales cu satisfactia companiei unor copii minunati si a “Doamnei invatatoare” care le indruma pasii odata intrati pe portile scolii si mi-am intarit convingerea ca avem copii extraordinari, pe care ii putem indruma astfel incat sa devina adevarati oameni cu respect pentru natura si pentru pamantul care ne gazduieste temporar. Tine doar de noi sa reusim asta, ei sunt cu siguranta receptivi.

In afara interesului foarte mare pe care copii l-au manifestat, am descoperit si faptul ca, totusi, copii sunt pe cat de minunati pe atat de hazlii. Iata cateva raspunsuri ale lor, menite sa iti descreteasca fruntea, in cazul in care esti cumva suparat cand citesti aceste randuri:

Q: Ce este trantorul?
A: Seful!

Q: Cum se numeste cel care ingrijeste albinele?
A: Albinist

Q: Cum se mai numeste regina albinelor?
A: Viespe!
(In final copii au aflat raspunsurile corecte)

Daunatorii albinelor | Soarecele

soarece
(foto: arhiva proprie | Resturi de albine in stup afectat de atacul soarecelui)

Scriam cu ceva timp in urma ca, la un control al iernarii, am gasit un stup in care s-a aciuat un soarece. Nepermitandu-mi timpul(adica vremea) de atunci sa umblu in el, am amanat pentru o zi mai calduroasa. Ei bine, azi am gasit-o si m-am invrednicit sa rezolv problema.

Apicultorii stiu ca, toamna tarziu cand albinele isi reduc activitatea, stupii trebuie protejati impotriva soarecilor, unii din principalii daunatori ai albinelor.
Cand albinele isi reduc activitatea, deci si urdinisul ramane neprotejat, soarecii incearca sa intre in stupii cu albine, un loc ideal in care sa isi petreaca sezonul de iarna. Nu este greu de inteles aceasta, avand in vedere ca intr-un stup cu albine beneficiaza de un loc calduros, hrana din belsug si liniste.

Pentru a evita acest lucru, apicultorii folosesc un dispozitiv numit “gratie antisoareci”, “gratie de urdinis”. Aceasta gratie ofera, pe langa protectia impotriva rozatorului, si posibilitatea de inchidere a accesului albinelor cu posibilitatea de aerisire.

Desi in anii trecuti am pus gratii la stupi, anul acesta am omis acest lucru. Am zis eu ca in scop “didactic”, sa vad daca totusi nu se poate si fara. Insa, daca ma gandesc bine, in sinele meu stiu ca am fost mai degraba indolent.

Statistic, lucrurile nu stau prea rau, din toata stupina neprotejata cu gratii, am avut probleme la un singur stup. Cand insa vezi ce se intampla cand un asemenea musafir nepoftit imparte stupul cu albinele tale, nu prea te mai multumesti cu statistica.

In stupul respectiv, dintr-o familie de productie frumoasa pregatita de iernat pe 7 rame, mai sunt acum 3 rame de albina. Puteau ramane chiar doua. Soarecele a produs un deranj enorm, a omorat albine, a distrus faguri cu hrana, a ros pana si in zona de puiet a cuibului.

Clar, de aici inainte, va trebui sa utilizez gratiile antisoareci.

Stupi sterpi? :)

maimuta

Epic!

Am gasit azi, pe un forum apicol, unele dintre cele mai hilare intrebari pe care mi-a fost dat in ultimii ani sa le intalnesc. In sinea mea sper sa fie o gluma si nu acesta sa fie nivelul apicultorului debutant.
Suna atat de aberant incat nu pot sa nu impartasesc cu voi, putinii dar dragi mie, cititori ai acestui blog.

Luati si va minunati:


Cati ani traieste un stup cu albine
« : Decembrie 09, 2013, 10:44:52 a.m. »

Buna ziua.
Am si ieu o intrebare pentru voi. Cati ani traieste un stup cu albine ?
Intreb pentru ca domnul de la care a cumparat stupi sefu meu a spus ca 5 sunt stupi tineri si 3 batrani.
Stiti sa spuneti la cati ani incep sa se inmulteasca si de cate ori se inmultesc ?
Ieczista si stupi sterpi care nu se imnultesc ?

Ce parere aveti? 🙂 Astept cu drag comentariile voastre.

Albinele, “detector” de cancer

Susana Soares Project

Am dat de o stire interesanta via Google+ din care aflu de un alt lucru extraordinar, pe care albinele noastre il pot face. Ideea pare simpla si plauzibila chiar daca legatura cu cancerul imi pare putin fortata, probabil pentru a crea un impact mai puternic.

Pe scurt, dezeen.com prezinta “inventia” designerului portughez Susana Soares cu ajutorul careia albinele melifere pot detecta cancerul pacientilor, prin mirosurile emanate de aerul expirat de acestia.

Initial albinele sunt expuse unei dresuri cu sirop de zahar imbogatit cu un miros specific acestei boli.

Dispozitivul consta intr-un recipient sferic de sticla, care la randul sau prezinta o incinta mai mica in care se face hranirea de dresaj a albinelor. In momentul diagnosticului, albinele sunt introduse in bolul de sticla si pacientul respira printr-un orificiu. Astfel, daca albinele vor detecta mirosul specific bolii in respiratia pacientului, se vor grabi sa intre in incinta respectiva pentru a se hrani, in urma reflexului dobandit anterior prin hranirile de dresaj.

Albinele, spun cercetatorii, pot fi instruite sa detecteze mirosuri chimice specifice cancerului de piele, pulmonar sau pancreatic, diabetul, tuberculoza, etc

Rapita de toamna, cules de toamna.

rapita1

Ieri, in drum catre stupina, am surprins albinele(alaturi de alti polenizatori) la un cules de rapita. Nici nu stiu cum sa-i zic, un cules timpuriu, sau un cules tardiv de toamna? 🙂
Pe o portiune de 15-20 mp dintr-un lan, rapita era inflorita si plina de albine. Am incercat cateva instantanee, dar nu foarte reusite din cauza vantului puternic, insa se poate vedea mai bine in filmul atasat.

Am prins si cateva tufe de maces cu fructele mature, asta pentru carcotasi 🙂

La stupina #3

Am ajuns ieri la stupina. Fiind duminica nu am lucrat la albine, insa am mai ridicat ici colo cate un capac, pentru mici verificari.
Am descoperit un roi besmeticit pe care inainte de a-l scutura l-am mutat intr-un alt loc in stupina, pentru a-si mai pierde din culegatoare.

Am gasit o situatie curioasa la doi stupi, care gazduiesc sub soclu cate un roi. Aveam foarte multa albina sub sita si ma gandeam daca nu cumva este un roi aciuat acolo. Ieri am primit confirmarea gasind faguri cu miere construiti si o regina inhesuita bine de albine, prinse de ciorchinele de dedesubtul sitei.

Azi, dupa ce voi verifica acest lucru, cred ca voi incerca sa separ cele doua colonii de albine.

Azi ajung iar in vizita si vin si cu poze, ieri avand camera descarcata.

Mesaj pentru prietenul meu “JeanValjean”, mare apicultor dambovitean

“Jeane”, m-am gandit tine, la cele scrise aici, ieri cand fiul meu cel mic si-a facut testul alergologic.

intepatura r

Hai sa iti zic ceva(cred ca ti-am mai zis) Personal, cele mai multe intepaturi le-am primit cand eram imbracat ca un cosmonaut. Fac ele ce fac si gasesc un loc sa intre, apoi ies mai greu si te trezesti ca te-au stampilat. Nu-ti zic cum umblam in primul an cu gleznele infoliate cu folie strech, speriat sa nu intre pe sub pantaloni si sa imi puna in pericol urmasii nenascuti…
De cand umblu la ele relaxat, nu mai am nicio problema. Doar rar, cand nu iau in seama semnele pe care mi le dau, avertismentele lor, mai primesc cate o intepatura. De doi ani nu mai folosesc manusi. In sezon, tinuta obisnuita este la tricou maneca scurta, pantalon scurt, etc. Anul trecut ajunsesem sa ma rog sa mai primesc cate o intepatura, doua. Sa fie acolo la imunizare…

Parerea mea este ca albinele noastre simt teama, poate adrenalina, cine stie… si atunci avem o problema si noi si ele. Apoi, iti dai seama cand poti sa lucrezi la ele mai sexi sau cand e nevoie sa pui mai mult textil pe tine… Pur si simplu le simti.

Acum hai sa iti zic de ala micu. Ti-am zis mai sus ca si-a facut ieri testul.

Dar mai intai cateva detalii,

Amandoi copii(2 si 6 ani) au vizitat stupina de cateva ori, langa un stup deschis, in conditii linistitoare pentru albine(cules, vreme buna…) cu masca, insa imbracati de vara, asa cum erau la joaca si bineinteles fara manusi. Au experimentat ce inseamna sa manance albinele mierea de pe dosul palmei, au aflat multe lucruri despre ele: de unde mierea, de unde polenul, de unde pastura, ce e cu fagurele, ce cu regina, cu lucratoarele, cu trantori, etc, etc. Cel mare iti gaseste instant regina, inainte sa dau eu de ea…
Bineinteles ca am facut asta cu maxima atentie si pregatit ca la primul semn sa “ii arunc peste gard” din stupina. Insa am vrut sa inteleaga, de mici, ca albina le e prieten si ca trebuie sa o intelegi daca vrei sa nu te tamponeze.

Pe cel mare anul trecut l-a intepat o viespe. Mi-a plans o saptamna(dupa ce i-a trecut durerea tot mai plangea, [i]”MnHeee…MnHeee… eu am gradina plina de albine si pe mine m-a intepat o viespe… Mnhee… Mnhee…”[/i]) Speriat de eveniment am fugit la Synevo si i-am facut testul. A iesit cu risc de alergie sub 10% ceea ce e ok. Oricum, niciodata si nimeni nu poate fi sigur, indiferent cate intepaturi ai la activ.

Asa… cu cel mic am tot amanat sa ajung la laborator, oricum trebuia sa ajung inainte de vacanta de vara. Si ieri dimineata s-a intamplat.

Doar ti-am zis ca a facut testul.

Cu o zi inainte si din nou ieri, in casa, in Bucuresti, in mijlocul betoanelor, claxoanelor, al alarmelor si al florilor de pvc de pe sticla vitrinelor, in, in, in… m-am trezit cu cateva albine prin bucatarie. Fie la cules de tei, ametite prin jur, ca miroase de inebunesti, fie atrase de mirosul de miere, propolis, ceara si alte alea, ca tocmai “bricolasem” o crema, m-am trezit cu ele in casa.
Ne-am jucat putin cu ele, le-am dat putina miere, apoi le-am dat afara grijuliu.

Ei bine… una a ramas pe hol fara sa ne dam seama si deodata m-am trezit cu cel mic craonind. “Taataaaa, Dâzzz, Taataaaa, Dâzz…” si plangand de ti se rupea sufletul s-a prezentat la mine cu degetul de la picior gazduind un ac de albina. Bineinteles ca o gasise, si el, labe goale prin casa, s-a gandit sa o zgandare putin cu piciorul.
Am scos acul ca la carte, apoi, incercand sa linistesc copilul, cu inima cat un purece am stat cu mana pe telefon si cheile masinii in mana sa vad ce se intampla.
Nu iti zic ca ti se rupe sufletul sa-ti vezi copilul plangand, mai ales cand stii ce inseamna o intepatura in degetul de la picior…

Asa ca… ia de aici “Jeane” si spune-mi, crezi ca e vreun loc sigur unde poti sa scapi de ele? Iti spun eu, “nici in gaura de sarpe” nu esti sigur asa ca infrunta-ti destinul.

intepatura r1

Cati roi faci anul asta? 🙂

Regina Soarelui

Cand ai timp, i-ati punga de popcorn, aseaza-te in fotoliu si urmareste acest documentar. Mi-ar place ca ulterior sa imi scrii ce parerea ai.

Azi-noapte, pe cand dormeam,
Am visat-greseala minunata!
Ca aveam un stup de albine
Aici in inima mea
Iar albinele de aur
Faceau faguri albi
Si miere dulce
din vechile mele esecuri