“Polenada” – Bautura energizanta pentru trup, suflet si minte

Hai sa va povestesc si sa va arat cu ce ma mai joc prin bucatarie, in materie de produse apicole derivate.

Polenada

Descoperita in timpul verii calduroase de acum doi ani, lucrand la albine, “Polenada” – s-a transformat in preferata mea si a familiei(exceptand unul din pusti care nu vrea sa auda de polen…)
Initial, in stupina la “momentul evrika!” treaba era simpla. La o sticla de 2 litri, 1-2 lamai stoarse cu furculita(de nu stii cum da un semn si te lamuresc), 2-3 linguri polen si restul apa.

Cu timpul, am diversificat bautura ajungand la reteta de azi, care nici ea nu va ramane definitiva, bineinteles.

Ce-ti trebuie inainte sa te-apuci de treaba? Pai ai nevoie de cele de mai jos:

Polen polifloral proaspat(in extrasezon congelat)
Limonada
Propolis tinctura 30%(in amestec cu miere)
Sirop de muguri de brad
– Apilarnil
Miere
– Sirop de catina

Polenada e rezultatul amestecului celor de mai sus, intr-o sticla cu dop cu filet(sa o poata deschide si juniorul, fan declarat al polenului, implicit al polenadei)
Nu va pot impartasi o reteta exacta, cantitatile sunt “dupa gust”, trebuie sa va jucati cu ele pana nimeriti exact gustul care va place. Poate vrei mai acru, vrei mai dulce, vrei mai concentrat, etc… (LE. Voi reveni totusi si cu niste masuratori, sa vedeti cat de usor si ieftin e sa mancati/beti sanatos)

Ca reper, iti pun cateva poze si pasii pe care ii poti urma, in mare:

1| Pus in sticla polenul(congelat de data aceasta, ca suntem in ianuarie, nu uita)

Polenada 1

2| Apoi peste polen pui apilarnilul(amestec de apilarnil in miere de mana in acest caz, pastrat la congelat)

Polenada 3

3| Adaugi limonada, siropul de mugur de brad si siropul de catina si mierea cu propolis(poate nu le ai pe toate dar limonada e necesara)

Polenada 8

4| Adaugi apa de izvor, putin peste jumatate de sticla si agiti bine pana te plictisesti si esti sigur, sau macar banuiesti ca toate cele dinauntru sunt acum amestecate.

Polenada 7

Dupa ce te-ai agitat suficient cu sticla in mana, polenada ta ar trebui sa arate cam asa:

Polenada 9

5| La final, adaugi apa pana la umplere si apoi, daca vrei sa mai apuci ceva din prima sticla, te grabesti sa bei un pahar, sa vezi ce a iesit din mainile tale. Iti inviti apoi familia sa deguste si hotarati pe loc, de comun acord(dar fii si tu mai hotarat/a, asa…) ca de azi inainte nu are ce sa mai caute in casa voastra, niciuna din bauturile alea care se cheama fanta, mirinda, capy, santal, sau toate cele…

6| Nu uita, dupa ce bei si te odihnesti putin, mai dai o fuga pe aici si imi scrii si mie daca ti-a placut. Neaparat! 🙂

(pentru prima data folosesc acest nume pentru bautura mea. La o cautare dupa “polenada” google mi-a returnat 188 de rezultate niciunul din Romania. Deci e bautura mea, sa n-avem vorbe! 🙂 )

Sirop din muguri de brad macerati in miere

Muguri de brad

Si anul acesta am hotarat sa facem sirop de muguri de brad macerati in miere de albine. Am dat o fuga la munte impreuna cu familia si cu greu am gasit muguri cat sa nu zicem ca am facut drumul degeaba. Nu ca nu ne-am fi bucurat oricum…
Ne-am grabit putin pentru ca este inca frig si brazii nu sunt foarte inaintati in vegetatie asa ca nu am gasit foarte usor cativa brazi de la care sa putem culege muguri. Probabil ca ar fi trebuit sa mai asteptam una sau doua saptamani. De tinut minte pentru anul viitor.

Vremea mohorata si cu perioade de ploaie nu ne-a permis sa facem nici gratarul planuit asa ca am mancat de la pachet, ne-am plimbat putin, ne-am balacit intr-un rau(cu cizmele din picioare, nu va panicati) cateva poze, culesul mugurilor si apoi din nou catre casa.

Cu alte cuvinte “mai mare daraua decat ocaua”

Odata ajunsi acasa, mugurii de brad au fost bine spalati si scursi de apa apoi combinati cu mierea. Pentru ca nu am avut la indemana miere de salcam in acel moment(stiti… treaba cu cizmarul…) am folosit o miere poliflora cristalizata, ca atare ma astept ca in timp siropul meu sa devina crema.

Muguri de brad

Muguri de brad

Am folosit borcan de sticla de 3 litri in care am asezat in straturi succesive muguriii de brad si mierea. Am inceput cu primul strat de miere si apoi un strat de un deget de muguri de brad, apoi din nou miere si asa mai departe.

Dat apoi la rece si intunerit, asteapta in camara pana cand va fi filtrat si dat la sticla apoi cunsumat cu pofta. Din cand in cand, ar trebui zilnic, imi mai aduc aminte de el si il mai amestec prin agitarea energica a vasului de sticla.

Deocamdata a iesit ce vezi mai jos:

Muguri de brad

Limonada lenesului

limonada cu miere

In familia noastra consumam din belsug miere si alte produse apicole. Ar fi si pacat sa nu o facem, doar din cauza asta sunt apicultor…

Una din bauturile cu miere pe care le consumam este limonada. Problema este ca de multe ori se gasesc motive(cel mai des lenea, pentru ca nu totdeauna ai chef) sa nu storci cele cateva lamai pe care sa le indulcesti cu “miere produsa cu drag” si astfel sa sorbi linistit, racoroasa si revigoranta limonada dintr-un pahar.
Povestind la o cafea cu un coleg apicultor, am gasit o rezolvare(adica m-am lipit de o reteta) pe care am pus-o in practica si pe care as vrea sa o impartasesc cu voi, dragi mie cititori ai acestui blog.

Astfel, intr-una din zilele cand nu suferi de lene si dispui si de putin timp, dai fuga la piata sau la un magazin si cumperi 2 kilograme de lamai.
Odata ajuns acasa, tragi aer in piept, te incui in bucatarie sa scapi de zecile de intrebari “dar, ce faci acolo tati(sau mami 🙂 )” si purcezi in a stoarce lamaile. Cele 2 kilograme cumparate mai devreme, iti amintesti, da? 🙂
Noi folosim un storcator pentru citrice din sticla, foarte comod pe care storci lamaia taiata in doua.

Lamai pentru limonada

Lamai pentru limonada

Odata ce ai stors cele doua kilograme de lamai, le amesteci cu un kilogram de miere(daca nu ai, ma cauti 🙂 ), care poate fi si cristalizata, desi eu am folosit una lichida de salcam. Amestecul de suc de lamaie cu miere se da la blender pana se omogenizeaza foarte bine(desi eu nu prea sunt de acord cu amestecarea la viteze foarte mari a mierii, dar asta poate intr-un alt subiect).
Apoi, siropul acesta se pune la sticla, se dopuieste si se da la frigider, unde ramane pana cand iti fericesti familia sau oaspetii cu “limonada lenesului”

Sirop de lamai cu miere

Cand o consumi, ai grija sa nu cumva sa uiti sa arunci “la misto” o crenguta frageda sau o frunza sanatoasa de menta, spre delectarea simtului olfactiv si a ochiului doritor de frumos al bautorului.

Si acum, pofta mare! si fugi la prima poza, ca sa vezi ce-a iesit.

Cu drag pentru voi, eu si albinele mele!

Energizant. Miere, polen, catina

Energizant. Miere, catina si polen.

Am mai incercat zilele astea o reteta mai “easy” de energizant.

In familie consumam polenul amestecat cu miere intr-o proportie care face amestecul destul de tare. Adica o parte consistenta de polen in miere, ceea ce il face sa nu fie “gustat” chiar de toata lumea, care considera mixul respectiv prea “aspru”, prea “aromat”.

Pentru micile cadouri am incercat un mix mai slab, cu o proportie mai mica de polen.

Astfel, intr-un borcan de 200 ml. de miere, am combinat 2 lingurite cu varf de polen, o lingurita de boabe de catina, miere de salcam pana la umplere. Noua ne-a placut ce a iesit, drept pentru care am invitat cateva borcanele la o sedinta foto.

Cocktail apicol

Pentru cine vrea sa incerce un mixt (super)energetic de fructe:

Mixt de fructe cu polen si miere

– Goji Berries;
– Merisoare;
– Ananas;
– Stafide aurii;
– Papaia;
– Seminte dovleac(miez decojit);
– Migdale;
– Catina boabe;
– Sirop de catina;
– Sirop de visine;
– Polen;
– Miere de salcam.

Am uitat ceva? 🙂

Rezulta un amestec foarte placut la gust si foarte apreciat de cei mici si de cei mari. Eu, pentru ca suntem obisnuiti cu totii cu polenul, si il apreciem la justa lui valoare, am pus ceva mai mult. Daca insa nu sunteti obisnuiti cu gustul puternic puneti mai putin sau diluati apoi cu miere in momentul consumului.

Mixt de fructe cu polen si miere

Peste cele din imagine am mai pus: sirop de visine, sirop de catina si api completat cu miere de salcam. Se roteste borcanul timp de cateva zile pana cand polenul se amesteca bine cu mierea.

Pofta mare!

Mesaj pentru prietenul meu “JeanValjean”, mare apicultor dambovitean

“Jeane”, m-am gandit tine, la cele scrise aici, ieri cand fiul meu cel mic si-a facut testul alergologic.

intepatura r

Hai sa iti zic ceva(cred ca ti-am mai zis) Personal, cele mai multe intepaturi le-am primit cand eram imbracat ca un cosmonaut. Fac ele ce fac si gasesc un loc sa intre, apoi ies mai greu si te trezesti ca te-au stampilat. Nu-ti zic cum umblam in primul an cu gleznele infoliate cu folie strech, speriat sa nu intre pe sub pantaloni si sa imi puna in pericol urmasii nenascuti…
De cand umblu la ele relaxat, nu mai am nicio problema. Doar rar, cand nu iau in seama semnele pe care mi le dau, avertismentele lor, mai primesc cate o intepatura. De doi ani nu mai folosesc manusi. In sezon, tinuta obisnuita este la tricou maneca scurta, pantalon scurt, etc. Anul trecut ajunsesem sa ma rog sa mai primesc cate o intepatura, doua. Sa fie acolo la imunizare…

Parerea mea este ca albinele noastre simt teama, poate adrenalina, cine stie… si atunci avem o problema si noi si ele. Apoi, iti dai seama cand poti sa lucrezi la ele mai sexi sau cand e nevoie sa pui mai mult textil pe tine… Pur si simplu le simti.

Acum hai sa iti zic de ala micu. Ti-am zis mai sus ca si-a facut ieri testul.

Dar mai intai cateva detalii,

Amandoi copii(2 si 6 ani) au vizitat stupina de cateva ori, langa un stup deschis, in conditii linistitoare pentru albine(cules, vreme buna…) cu masca, insa imbracati de vara, asa cum erau la joaca si bineinteles fara manusi. Au experimentat ce inseamna sa manance albinele mierea de pe dosul palmei, au aflat multe lucruri despre ele: de unde mierea, de unde polenul, de unde pastura, ce e cu fagurele, ce cu regina, cu lucratoarele, cu trantori, etc, etc. Cel mare iti gaseste instant regina, inainte sa dau eu de ea…
Bineinteles ca am facut asta cu maxima atentie si pregatit ca la primul semn sa “ii arunc peste gard” din stupina. Insa am vrut sa inteleaga, de mici, ca albina le e prieten si ca trebuie sa o intelegi daca vrei sa nu te tamponeze.

Pe cel mare anul trecut l-a intepat o viespe. Mi-a plans o saptamna(dupa ce i-a trecut durerea tot mai plangea, [i]”MnHeee…MnHeee… eu am gradina plina de albine si pe mine m-a intepat o viespe… Mnhee… Mnhee…”[/i]) Speriat de eveniment am fugit la Synevo si i-am facut testul. A iesit cu risc de alergie sub 10% ceea ce e ok. Oricum, niciodata si nimeni nu poate fi sigur, indiferent cate intepaturi ai la activ.

Asa… cu cel mic am tot amanat sa ajung la laborator, oricum trebuia sa ajung inainte de vacanta de vara. Si ieri dimineata s-a intamplat.

Doar ti-am zis ca a facut testul.

Cu o zi inainte si din nou ieri, in casa, in Bucuresti, in mijlocul betoanelor, claxoanelor, al alarmelor si al florilor de pvc de pe sticla vitrinelor, in, in, in… m-am trezit cu cateva albine prin bucatarie. Fie la cules de tei, ametite prin jur, ca miroase de inebunesti, fie atrase de mirosul de miere, propolis, ceara si alte alea, ca tocmai “bricolasem” o crema, m-am trezit cu ele in casa.
Ne-am jucat putin cu ele, le-am dat putina miere, apoi le-am dat afara grijuliu.

Ei bine… una a ramas pe hol fara sa ne dam seama si deodata m-am trezit cu cel mic craonind. “Taataaaa, Dâzzz, Taataaaa, Dâzz…” si plangand de ti se rupea sufletul s-a prezentat la mine cu degetul de la picior gazduind un ac de albina. Bineinteles ca o gasise, si el, labe goale prin casa, s-a gandit sa o zgandare putin cu piciorul.
Am scos acul ca la carte, apoi, incercand sa linistesc copilul, cu inima cat un purece am stat cu mana pe telefon si cheile masinii in mana sa vad ce se intampla.
Nu iti zic ca ti se rupe sufletul sa-ti vezi copilul plangand, mai ales cand stii ce inseamna o intepatura in degetul de la picior…

Asa ca… ia de aici “Jeane” si spune-mi, crezi ca e vreun loc sigur unde poti sa scapi de ele? Iti spun eu, “nici in gaura de sarpe” nu esti sigur asa ca infrunta-ti destinul.

intepatura r1

Cati roi faci anul asta? 🙂

Porumb congelat

In vara mi-a venit o idee excelenta(doar nu sunt fraier sa recunosc ca ideea e furata. Haide bre, ca toata lumea fura, mare scofala…) sa congelez porumb bun de fiert pe care sa il consum in iarna. Tocmai ce l-am scos de la lada si ajuns acasa l-am si aruncat la oala. Abia astept sa vad reactia copiilor de dimineata.
Daca bag si o strigare “poruuumb fiert aveeeem…” a la Mamaia, cred ca deja cele 20 de grade cu minus anuntate se transforma brusc si dintr-o data in 40 cu plus.

Hai, nu fiti nerabdatori, ca va spun mai tarziu cum au iesit 🙂

Porumb congelat