Am trecut cu bine :) #iuliefaraplastic

Am trecut cu bine de evenimentul de ieri, nu fara putine emotii in fata parintilor si mai ales a micutilor pofticiosi care m-au innebunit cu intrebarile si cu lucrurile pe care deja le stiau despre albine.
Am o bucurie deosebita de fiecare data cand sunt in fata copiilor pentru povestit, pentru ca ei sunt dovada vie ca inca nu am pierdut sansa de a reveni la normalitate, la o normalitate dezbracata de hainele de plastic si betoane in care de multe ori oraseanul zilelor noastre poate fi incorsetat.

E o bucurie enorma sa intalnesti copiii de o istetime fara margini si parinti care ii cresc cu responsabilitate, in spiritul respectului fata de natura.

Deasemenea, nu a lipsit generatia de legatura, punte dintre copil si parinte, tanarul dornic de cunoastere si cu dorinta de reintoarcere la viu si natural. Salut cu drag toti prietenii de la “Oameni de la tara” carora le multumesc ca ne-au onorat cu prezenta si ii rog sa ma ierte ca, presat de energia copiilor, nu am avut timp pentru mai multe discutii.

Acum albinele se vor intoarce in stupina la suratele lor si le vor povesti despre clipele petrecute “la oras” 🙂

Din viata albinelor, povesti pentru pofticiosi curiosi si plini de energie. #iuliefaraplastic #lastupina.ro

Posted by Lastupina.ro on Wednesday, 19 July 2017

A venit primavara

A venit primavara si odata cu ea albinele incep activitatatea plina de frenezie a noului sezon. Ieri, pe 28 februarie – ultima zi de ianrna, mergand catre stupina am poposit putin prin padurile din jur cu camera foto in mana, cu gandurile ratacind aiurea si plamanii plini de aerul reavan al padurii in prag de primavara.

Am gasit arinul negru cu amentii gata gata sa plezneasca in floare si sa indestuleze cu polen harnicele albine care zumzaiau deja prin padure.
Arin negru | Alnus glutinosa
Arin negru | Alnus glutinosa

Am gasit si salcioara/rachita cu matisorii deja formati pregatindu-se si ea de noua viata.
Rachita

Cornul a inceput ingalbenirea usoara a mugurelui, deci foarte mult nu va mai intarzia…
Corn | Cornus mas

Corn | Cornus mas

Am zabovit cateva zeci de minute prin padure si apoi am plecat, cu plamanii fericiti, mintea limpede si bratele incarcate cu cateva bucati de iasca.
Iasca(?)

Ajuns la stupina am descoperit ca matisorii de la zalog sunt deja bine formati si, desi nu au inflorit si polenul inca nu a aparut sunt deja vizitati de albinele curioase care nu isi pot stapani poftele.
Zalog|Salix cinerea L.

Alunul de la stupina este si el intr-un stadiu avansat, poate putin mai avansat decat arinul negru, cu amentii nerabdatori sa plezneasca in floare si sa se impreune cu albinele.
Alun | Corylus avellana

Ghioceii, vedetele momentului sunt pur si simplu asediati de albine care le sorb cu nesat nectarul dulce si le depoziteaza in cosulete putinul polen…
Ghiocel | Galanthus

x pm IMG_4441

Relaxat asadar si cu trupul si sufletul implinite n-am avut decat sa constat ca albinele n-au mai avut rabdare sa astepte primavara calendaristica si au inceput deja sa care polen. Le-am invitat la o scurta filmare, inainte de a ma apuca de lucru.

Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Pentru ca “afara ploua” si pentru ca in aceasta saptamana in scolile din tara se desfasoara acel program numit “Scoala altfel – Sa stii mai multe, sa fii mai bun!“, am mers la intalnirea cu copiii de la scoala, colegi ai fiului meu, in care le-am prezentat cateva lucruri despre albine si despre importanta lor in natura.
Pe langa faptul ca albinele fac miere si polen, si mai ales mai fac si intepeturi dureroase, lucruri pe care se pare ca deja le stiau, copii au mai aflat si alte lucruri mai putin stiute si mai ales despre importanta covarsitoare pe care acestea le au in natura prin polenizare.

Le-am prezentat copiilor organizarea unui stup, tipurile de albine cu rolul lor in interiorul stupului, cum isi organizeaza munca, cum culeg nectarul din care fac miere, polenul si propolisul, etc.
Le-am explicat mai ales despre procesul de polenizare, atat de important, cu toate ca poate fi dificil sa explici unor copii de clasa a treia cum e cu “fecundarea”, de ce polenul de pe anterele florile trebuie sa ajunga la pistil, fara a da vina pe “barza”. Acum imi dau seama ca poate era bine sa explic ca albina e pentru plante ceea ce barza e pentru copii 🙂

Copii au degustat miere si polen, au aflat despre propolis, au pipait fagurii de ceara si au admirat albinele.
Placerea degustarii a fost depasita chiar de placerea de a imbraca un costum apicol si de a face poze astfel echipati(si sunt foarte multe poze si minunate, insa fara acordul parintilor nu le pot publica), spre aducere aminte peste ani, cand poate, cine stie… unul din acesti copii, sau chiar mai multi, vor deveni apicultori pasionati.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

Au facut deasemenea cunostinta cu instrumentele apicole de care apicultorul se ajuta in stupina, si chiar au descoperit ca “afumatorul miroase a fum” 🙂 , unul din pusti blocandu-ma cu intrebarea “dar de ce miroase a fum?”
Au descoperit cum arata o perie apicola, o furculita apicola, un cutit de descapacit, un zagrinitor si un pinten, o dalta apicola, etc.

Din pacate, timpul a fost prea scurt si desi, surprinzator pentru mine, copii au rezistat o ora si jumatate si inca nu erau plictisiti, a trebuit sa incheiem pentru ca deja rapisem din timpul alocat altei activitati; pictura pe tricouri. Sper ca multi dintre ei vor alege sa picteze o albina.

Am mers apoi la o alta clasa, desi nu era programat, unde am facut o prezentare mult mai scurta, fara proiectarea ppt si pe repede inainte. Am conluzionat ca e nevoie de timp pentru asta si copii sunt dispusi sa ti-l acorde, pentru ca sunt efectiv captivati de aceste insecte si chiar isi doresc sa afle si alte lucruri in afara faptului ca “albinele inteapa”

La plecare m-am strecurat cu greu pe holurile scolii, inconjurat de alti copii, care la vederea albinelor isi manifestau zgomotosi incantarea, ici colo doar cate o intrebare timida: “dar sigur nu iese niciuna”. I-am asigurat insa ca acest lucru nu se poate intampla si tocmai din aceasta cauza am si ancorat bine stupul de prezentare cu o chinga “serioasa”, tocmai pentru a da vizibil siguranta ca nu se va desface nicicum.

Prezentare apicola la Scoala Constantin Brâncusi - Bucuresti, cu ocazia programului "Scoala altfel - Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" | 2016

In final si eu m-am ales cu satisfactia companiei unor copii minunati si a “Doamnei invatatoare” care le indruma pasii odata intrati pe portile scolii si mi-am intarit convingerea ca avem copii extraordinari, pe care ii putem indruma astfel incat sa devina adevarati oameni cu respect pentru natura si pentru pamantul care ne gazduieste temporar. Tine doar de noi sa reusim asta, ei sunt cu siguranta receptivi.

In afara interesului foarte mare pe care copii l-au manifestat, am descoperit si faptul ca, totusi, copii sunt pe cat de minunati pe atat de hazlii. Iata cateva raspunsuri ale lor, menite sa iti descreteasca fruntea, in cazul in care esti cumva suparat cand citesti aceste randuri:

Q: Ce este trantorul?
A: Seful!

Q: Cum se numeste cel care ingrijeste albinele?
A: Albinist

Q: Cum se mai numeste regina albinelor?
A: Viespe!
(In final copii au aflat raspunsurile corecte)

La pescuit pe Dunare. Izvoru frumos, Mehedinti.

Desi stresat ca vine vremea rea si nu voi apuca sa fac restrangerile de toamna ale familiilor de albine, zilele trecute m-am lasat convins si am evadat pentru cateva zile pe malul Dunarii la un pescuit, impreuna cu un prieten, si el apicultor.

Dunare, octombrie 2015
Foto: Arhiva personala|Pescuit pe Dunare

Pescuitul s-a dovedit a fi un insucces total, vegetatia acvatica facand practic imposibila o partida reusita. Dupa cateva recuperari ale monturilor pline cu vegetatie si vreo 2 ruperi, am renuntat la speranta ca voi si prinde ceva si am trecut la odihna si tratament. Nici macar la partea de odihna nu am avut mare succes, corpul meu nu mai raspunde la fel de relaxat la dormitul in cort. In plus, am avut lipsa de inspiratie sa asez cortul pe niste denivelari ale terenului care mi-au facut zile(de fapt nopti) fripte. La final, chiar daca am scurtat cu o zi, fiecare oscior al corpului meu avea de comentat cate ceva.

Daca la pescuit nu am avut succes, am admirat asezarile sarbesti de pe celalalt mal, lebedele, gastele ratele si cormoranii care se preumblau prin jur cu care am si tras cateva cadre.

Dunare, octombrie 2015
Foto: Arhiva personala|Pescuit pe Dunare
Dunare, octombrie 2015
Foto: Arhiva personala|Pescuit pe Dunare

Prietenul meu a cedat psihic si a bagat niste mamaliga pe 2-3 lansete drept pentru care a bagat la minciog un crap romanesc de vre 3kg si o platica la un kilogram si putin. Plus alte 3 platici mai mici pe care le-a eliberat.

Eu am rezistat vitejeste si mi-am pastrat statutul de pescar de crap, ramanand in continuare pe monturi de porumb. Dar la porumbul meu, asa cum spuneam, a tras doar bradisul. M-am mai jucat vreo jumatate de ora cu niste lingurite, incercand sa pacalesc niste salau si avat care mai sareau pe langa mal. Tot in zadar si am renuntat si la asta destul de repede.

Am plecat de la Dunare, cu o zi mai devreme decat stabilisem si mi-am promis ca anul viitor, pe la sfarsitul verii/inceputul toamnei voi organiza “o delta” de care imi e foarte dor.

Am ajuns acasa exact la timp pentru a duce copii la petrecerea unui coleg de-ai celui mic, reusind astfel sa imi tin promisiunea cu toate ca m-am sustras cu greu participarii la petrecerea piticilor, lasand toata “responsabilitatea” pe umerii sotiei.

Aici cateva poze daca-ti e dor de apa.

Mugur de pom fructifer crescut in stup de albine

Ieri am avut de lucru in stupina unde am facut o revizie la o parte din stupi. Subiectul de azi e legat mai mult de gradinarit decat de apicultura.

La un moment dat, trebaluind la stupi, am observat ca unul din perii din livada in care am stupina, avea o frunza foarte dezvoltata, exagerat de dezvoltata fata de starea generala a pomilor la aceasta perioada. Mi-a luat putin timp sa imi dau seama ce se intamplase, pentru ca nu intelegeam cum de poate parul respectiv sa aibe o frunza atat de dezvoltata.

Pana la urma am descoperit ce se intamplase de fapt…
La ultima interventie la stupi, am prins din greseala capatul unei crengute sub capac, in interiorul stupului. Mugurul respectiv beneficiind de caldura din interior, care in aceasta perioada creste datorita aparitiei puietului, a pornit sa creasca, probabil pacalit ca a venit vara 🙂

Nu m-am gandit niciodata ca un segment al unui pomisor poate creste independent de restul daca i se ofera conditii propice. Va trebui deci sa brevetez, pe metoda Ursu :), noul procedeu de crestere a pomilor fructiferi in interiorul stupilor.

Pun mai jos cateva poze din care sa iti dai seama de diferenta de crestere.

1. Iata cum a ramas mugurul prins in interior, sub folie si capac:
Mugur de par crescut la caldura
2. Iata cum a ramas mugurul prins in interior, sub folie si capac, o vedere mai apropiata:
Mugur de par crescut la caldura
3. Priveste cat de mult a crescut in interiorul incalzit:
Mugur de par crescut la caldura
4. Stadiul general de dezvoltare al pomisorului:
Mugur de par crescut la caldura

Mitul legumei taranesti

seminte libere
(Foto: “Seminte libere” | Arhiva personala)

Nu am mai scris de atat de mult timp, incat imi e si rusine sa incep…

O fac pentru ca am dat de un articol in care m-am regasit foarte mult si vreau sa scriu despre asta acum cat timp e “la cald”.
Trecand peste comentariile pline de avant muncitoresc, atat ale autorului cat si ale cititorilor sai, eu sunt in totalitate de acord cu cele spuse de autor, pentru ca am trait lucrurile astea pe “pielea mea”.

Despre ce este vorba:

Noi, in familia noastra, consumam rareori legume din comertul modern, insa se mai intampla. Avem o lada frigorifica de 200 litri, special pentru asta, in care pastram congelate peste iarna, legume, fructe de padure, porumb pentru fiert, peste, carne de pasare crescuta la curte, etc. Insa pentru o salata de exemplu, tot mai trebuie sa te mai dedai la o rosie de supermarket, nu ai cum sa eviti in totalitate.
Pana in urma cu doi ani, proviziile noastre “eco” proveneau din micile gradini ale parintilor nostri si de la satenii din satul natal al sotiei mele, care sunt preponderent legumicultori. O comunitate de sarbi/bulgari, nici ei nu stiu foarte sigur, care cu asta se ocupa. Cultiva legume pe care le comercializeaza prin piete, mai nou prin intermediari, ca e mai comod…

Intr-o zi, stateam de vorba cu un asemenea vecin de-al soacrei mele care isi facea de lucru prin gradina. Stropea cu un maclavais, pe niste gogosari si nu prea intelegeam de ce… Zic eu:

– Nea Nelule, dar de ce ii mai stropesti pe astia, ca vad ca e ardeiul mare. Ce daunatori au?
– A… nu de daunatori dar ii stropesc sa se coaca mai repede… si se apuca sa imi explice ce produs minune e ala, ca le ajuta sa se coaca mai repede, ca sunt mai frumoase si mai sanatoase… dar e cam scump, dar daca nu le dai nu prea faci nimic…

In timp ce imi explica toate astea, foarte incantat de noile tehnologii pe care le aplica el, i se termina maclavaisul ala si se apuca sa mai faca unul intr-o galeata. citeste pe eticheta pune cateva picturi in galeata si apoi, dupa o scurta ezitare, zdrang! mai pune cateva picaturi, privind chioras catre eticheta…

– Hai ca n-o fi foc, se coace mai repede, ce dracu poate sa le faca!

Am ramas blocat, “ca curca la termometru”, mi-am amintit brusc ca aveam un telefon de dat si am inchis discutia cu vecinul nostru. Parasind gradina, in drum spre casa calculam in gand cam cate legume proaspete si bio consumase copilul meu de “la tara”, primite de la vecini de buna credinta dar inconstienti.
Incepand din acea clipa, daca as avea de ales intre legumele de la taranii din piata si cele dintr-un supermarket, provenite de la o ferma mare de peste hotare, as alege fara sa clipesc pe cele de import. Am macar siguranta ca acestea, cel putin din ratiuni economice, nu contin mai multe substante nocive decat este necesar pentru a le face “fata comerciala”.

De atunci consumam strict din gradinile parintilor nostri, de fapt doar mamelor noastre si pentru ca le e din ce in ce mai greu sa intretina o mica gradina, incepad din aceasta primavara ma voi transforma si intr-un mic gradinar.

Pornit pe acest drum, facandu-mi planurile de viitor am dat de o mica comunitate de oameni extraordinari(aici sau aici) care ma fac sa fiu convins ca oricat de multi oameni inconstienti sau rauintentionati traiesc printre noi, vor exista tot timpul si oameni adevarati, oameni care te fac sa te mandresti ca te numesti om.

Deocamdata aceasta comunitate m-a ajutat, acum cateva saptamani, sa imi procur cateva seminte pe a caror provenienta sa pot fi cat de cat sigur. Peste putin timp, va avea loc o noua intalnire a acestor oameni, in Bucuresti, unde poti sa mergi pur si simplu si sa primesti in dar cateva seminte. Daca la randul tau poti darui ceva, foarte bine, daca nu, la fel de bine. Si asta pentru ca semintele sunt libere, dupa cum spune Adina Moise, initiatoarea proiectului “Seminte libere”, unul dintre cele mai minunate proiecte pe care le-am intalnit.

Program administrativ in stupina

Am ajuns azi la stupi, tocmai la timp sa prind albinele intr-o activitate sustinuta. Carau polen abundent, de mai multe culori si, se pare, si ceva nectar.

Nu am lucrat la stupi insa am muncit toata ziua, in cea mai mare parte la curatenie prin gradina. Program adiministrativ, carevasazica.

M-am uitat doar in cativa stupi sa verific daca e necesar sa introduc rame la ouat, dar mai am de asteptat cateva zile. Am scos din stupi pungile puse ultima data cu miere, care fusese consumata. Am ajuns la timp, deja la doi stupi se chinuiau sa scoata punga pe urdinis.
Am mai bagat niste rame cu miere de la rezerva la cateva familii cu rezervele la minim, am mai zgariat cate o rama si cam asta cu albinele.

Am mai gasit o problema la o regina, in sensul ca pana la aceasta ora nu incepuse depunerea pontei. Observasem lipsa oualelor la ultimu control, pe 02 aprilie mi-am notat sa verific la cateva zile insa am uita sa o fac pana azi. Azi deja depopularea era vizibila si regina tot nu incepuse sa depuna oua. Ca atarea am sacrificat-o strivind-o pe rame si maine, cand albinele se vor simti orfane, voi unifica cele aproximativ 3 rame bine populate(din sapte) cu unul din stupii vecini.

Nu stiu ce s-a intamplat cu ea. Era regina tanara din 2012, va trebui sa verific in notite sa ii vad istoricul anului trecut.

Am facut si cateva poze prin stupina, voi reveni si cu poze imediat ce voi avea o conexiune mai buna la internet pentru a descarca pozele.

Vizita in stupina. Doar vizita.

Azi am ajuns din nou la stupi, insa fara a lucra ceva la ei. Am ridicat 2 capace si am privit prin folie, doar cat sa vad ca albinele sunt in regula. La plus 10 grade aveau activitate slaba, aduceau apa si cam atat.
Am mers in stupina cu intentia de a pregati colectoarele de polen(ha, ce optimist, nu? 🙂 ) dar am ajuns destul de tarziu dupa amiaza si nu am mai avut timp.

Am reusit doar sa plantez cativa puieti de afin prin livada si o vita salbatica cu care intentionez sa umbresc tarcul cainilor la vara.

Zarzarul inca nu a inflorit, estimez ca mai are nevoie de vreo 2 zile calde si porneste. Nici prin padure nu am mai apucat sa ies si nu am idee de starea salciilor insa campul e plin de urzicuta si in cateva zile ar trebui sa inlforeasca si papadia.

Ploua ploaia…

Azi am avut ceva de lucru pe la stupina. Plecat din Bucuresti pe vreme relativ buna, ajuns la stupina pe… ploaie…
Cand sa renunt si sa ma intorc spre casa, “norii s-au mai razbunat” si mi-au permis sa mai stau si prin locuri descoperite.

Canal pentru drenaj

A plouat ceva, santul de drenaj fiind plin de apa. Tot ma chinui sa pun niste gazon si sa pregatesc locul pentru pepiniera si vremea asta nu ma lasa deloc.

Albinele au prins vreo ora de zbor disperat dupa apa pentru puiet. Pana si pe ploaie(e adevarat ca o ploaie usoara)ieseau cate 5-6 sacagite pe minut. In pauza de zbor am observat chiar si cateva albine care aduceau polen. Bulgarasi foarte mici, cam o treime din unul normal si foarte afanati.

Uitandu-ma pe prognoza meteo am presentimentul ca si anul acesta culesul la zarzar si fructiferi va fi compromis.

De primavara

Trebaluind prin gradina de la stupina, cu mainile si ochii la treaba dar cu urechile la zgomotele din jur, la un moment dat am fost izbit placut de cateva triluri ale unei pasari.

Ridicand ochii din pamant(nu de rusine, doar plantam cativa copacei 🙂 ) ma asteptam sa dau de o privighetoare insa mica pasare cred ca este altceva.

Mea culpa, nu excelez la cunoasterea pasarilor si inca nu am gasit o poza pe unde mai netuiesc… Nu stiu ce pasare era dar parea foarte curioasa si parca imi urmarea munca, sarind zglobie, de pe o crenguta pe alta dar fara a se departa prea tare.

Nu pare nici canepar, dar poate o recunoaste cineva ratacind pe aici…

Update 2020: E măcăleandru, mi-a zis mie Google for image!

pasare