Vai, vai, vai! Vai de apicultura noastra!

Vai de apicultura romaneasca de peste putin timp, daca lucrurile o vor lua in directia in care se pare ca face pasi uriasi si repezi.

siropuri versus natura

Putini oameni, dar din fericire pe un trend crescator, tind sa se desprinda din masa generala de consumatori si incep sa caute/selecteze surse de hrana sanatoasa pentru ei si pentru copiii lor.
Din nefericire majoritatea covarsitoare a consumatorilor, cuprinsi parca de amorteala mintii si ghidandu-se doar dupa criteriile, “Maria Sa Pretul” si “sa fie mare/mult”, consuma o hrana de o calitate execrabila care le umple de cele mai multe ori cosurile pe care le plimba prin super/hiper marketuri si le ticseste apoi frigiderele.

Razboiul pentru profit se duce pe toate fronturile.

Apicultura – printre putinele activitati generatoare de resurse de hrana bruta, curata si sanatoasa se afla si ea sub asediu. Nu mai este un secret pentru majoritatea populatiei, cel putin asa imi place sa cred, ca gunoaiele existente in retailul de mari dimensiuni si vandute cu numele de miere, nu au de-a face cu mierea pe care tot omul o stie si spera sa o puna pe masa copiilor. Oamenii se pare ca incep sa constientizeze pericolul de pe rafturi.

Dam vina pe importurile masive de miere chinezeasca care invadeaza piata si care alaturi de siropuri artificiale cupajate cu cateva urme de miere ajung in marketuri cu denumirea de miere. Pardon, eticheta specifica de fapt “Contine miere” pentru a respecta cadrul legal. Nu sunt sigur ca daca ar scrie “Contine si miere” ar sesiza cineva diferenta… De fapt, cum spuneam la inceput, putini sunt oamenii, consumatorii care sa se intereseze de fapt de acest aspect si sa isi puna intrebarea – cat de sanatos este ceea ce mananc(eu, familia, copii mei…)?

Azi sunt revoltat! Azi mi s-au prabusit alte cateva piese din lego-ul construit de imaginatia mea sub numele de “lucrurile se vor indrepta,, exista speranta”

Azi am deschis facebook-ul si am dat de acest film, de fapt o reclama la un produs de hranire artificiala a albinelor, care m-a facut pur si simplu sa ma crucesc. Am auzit pentru prima data cum un sirop din ceva dulce este numit miere. Direct, pe fata si fara nicio retinere. “Mierea marca dulcofruct”

Incep sa ma rusinez de faptul ca, pentru a defini activitatea pe care eu o desfasor in preajma albinelor, folosesc cuvantul apicultura, numindu-ma apicultor, cuvinte de care si acesti oameni se folosesc fara a incalca daca stam bine sa ne gandim vreo lege. Nu vorbim de legile bunului simt, pentru ca bunul simt este de multa vreme o floare rara pe meleagurile noastre…

Imi dau seama la ce nivel s-a ajuns daca a intrat in normal sa numim miere un produs provenit exclusiv dintr-o hranire artificiala.
Imi dau seama cat de putin timp va trece pana cand aceasta “miere” va ajunge in cosurile de cumparaturi ale oamenilor.

Nu zic ca prin publicarea filmului respectiv se deschide vreo cutie a pandorei in apicultura, sunt convins ca a fost deschisa de mult. Am doar sentimentul ca filmarea asta ii smulge doar balamalele, pentru a se asigura ca niciodata nu se va mai inchide.

minutul – 4:09(plus alte momente) “aceasta miere marca dulcofruct”
minutul – 1:10 “vedem capaceala alba… practic putem spune ca avem miere de salcam”

Autorul filmului mentioneaza de cateva ori ca aceasta “miere” nu este destinata consumului uman, ca este destinata doar albinelor insa cunoscand cateva lucruri despre lacomia umana pot sa fac putin pe oracolul si sa va spun ca:

Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa copilului tau
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa parintelui sau bunicului tau.
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa suferindului din familia ta.

Pentru ca din pacate acestea sunt cele trei categorii de consumatori ai mierii din tara noastra. Nu avem cultura unei hraniri sanatoase si consumam mierea doar cand ne ajunge cutitul la os.

Toti acestia de mai sus care veti ajunge sa cititi aceste randuri precum si putinii dintre voi care constientizeaza ca produsele stupului trebuie sa faca parte din hrana zilnica inclusiv a omului sanatos, la trup si la minte, sper sa va treziti cat de curand si sa treceti la actiune ACUM. Luati legatura cu mine(sau gasiti pe langa voi apicultori de buna credinta) si va voi arata cu placere si responsabilitate cum sa va creati si sa ingrijiti o mica stupina in propria gospodarie(sau apeland la alte solutii). Pentru ca foarte curand, numai asa veti putea sa va cresteti cosiderabil sansele sa aveti acces la produse apicole curate.

Acum imi dau inca o data seama cat de norocos sunt ca la un moment al vietii mele am intalnit albinele, ca mi-am infranat instinctele umane de distrugere si le-am permis sa faca parte din viata mea si ca acum pot pune pe masa copiilor, familiei mele si prietenilor mei o miere adevarata, pe langa toate cele provenite din stup.

Am scris un articol lung, mult mai lung decat am obiceiul, dar sunt revoltat. Revoltat nu de cel care filmeaza si de situatia in sine. Dragos, desi un om controversat este un om normal care face din apicultura o meserie si pe care o face asa cum intelege sa o faca. Incerc de ceva vreme, chiar daca nu intotdeauna reusesc, sa nu judec pe nimeni. Pur si simplu comentez o situatie care ma revolta.

Stimulare proteica. Tura II, 2016

Zalog|Salix Cinerea
Ieri, joi 10 martie am bagat cea de a doua turta proteica – miere cu polen, insotita, ca si data trecuta de una energetica. Am intentionat sa fac asta de miercuri dar m-am intins cu timpul. Am ajuns destul de tarziu, pe la pranz, la malaxor sa fac turtele, unde am si stat ceva timp. Apoi, in drum catre stupina, dandu-mi seama ca oricum nu voi apuca sa pun turtele am mai facut si o recunoastere la o padure de salcam. Am ajuns la stupina destul de tarziu dar am avut totusi timp sa pregatesc turtele in pungi, gata pentru a doua zi.

Apoi a doua zi, am reusit sa pun la toti stupii, se pare ca m-am miscat ceva mai repede. Probabil imi revin usor usor din leneveala de peste iarna.

Ma bucur ca am decis sa incep mai devreme cu stimularea anul acesta. Plantele, inclusiv cele care dau polenul primavara devreme au pornit in vegetatie cu 2-3 saptamani mai devreme decat anul trecut. Albinele au cules la putinul alun din zona, culeg de la arin si zalog si apoi pana la infloritul salciilor vor avea ceva de asteptat. Plus ca nici prognoza vremii nu e una prea fericita, asa ca probabil turtele de acum le va prinde foarte bine.

Le-am mai oferit sporadic, cand m-am nimerit la stupina in zile calde, cu zbor, si polen pudra prin hranire externa “la capac”. Incerc, si cred ca reusesc, sa le asigur un start bun de primavara, avand in vedere ca sunt pauze in oferta naturala de polen, dupa ce au inceput sa bage polen si implicit sa dezvolte puiet.

Acum… ramane de vazut, “fie cum o fi, numai sa fie bine”

Stimulare proteica | Primavara 2016.

Turte polen+miere+drojdie inactivata

Ieri, 17 februarie, am terminat de pus turtele de miere si polen, prima stimulare proteica din aceasta primavara, cu aproape o luna mai devreme decat anul trecut. Au primit fiecare cate o turta proteica si una energetica.
Treaba destul de migaloasa, am lucrat doua zile, marti si miercuri. Oare cum face cei cu sute de stupi?

Nu am mai facut o poza de data asta, folosesc una veche, din care nu se vede ca am scimbat modelul de punga. De data asta folosesc pungi mai groase pentru a evita roaderea si tragerea lor printre rame, fapt care duce de multe ori la pierderea de matci.

Acum am de asteptat sa vad in cat timp va fi luata turta, pentru seria urmatoare, intentionand sa le fac doua stimulari pana vor incepe sa bage polen din natura. Asta ar insemna sa tina cu noi si plantele polenifere dar si vremea.

14 martie, primim turta dulce!

Turte polen+miere+drojdie inactivata

Ieri, am avut zi de apiculturit. Am ajuns la la marele fix sa pun cate o turta de polen la albine. Cu cateva minute inainte de a inchide ultimul stup, deja incepea sa picure iar pe drumul catre casa, dupa un mic ocol pentru a recupera copiii de la tara, ploua deabinelea.
Vazand ce zi mohorata e azi si mai ales vazand prognoza pentru zilele urmatoare, ma felicit ca am avut prezenta de spirit sa le vizitez ieri. Pe ele, albinele, bineinteles.

Veste buna e ca au inceput sa infloreasca lamium purpurea, deci de-acum vine din natura, doar vreme buna sa fie.

Lamium purpurea

Podencele rezista!

Soparle
Am dat azi o fuga la stupina. Am ajuns cam tarziu, pentru ca imi facusem alt program, speriat de prognoza meteo de sapatamana trecuta. Vazand ca e cald am urcat in masina pe la pranz si m-am avantat la drum. Am gasit vreme frumusica, albinele au zburat putin si le-am mai pus niste polen la capace.

Am dat o raita prin padurea din jur, la o “melifera” cum ma gratuleaza sotia de cate ori vede cu ce poze vin acasa ๐Ÿ™‚

Pe scurt, doua constatari, una calda una rece.

  • Incepand cu cea rece, polenul de la arinul negru s-a dus si anul asta pe pustii, fara ca albinele sa se bucure prea tare de el. Reteta clasica… intrat in vegetatie in perioada calda de dinainte, amentii s-au deschis. La inceputul lunii doar cateva zile calde in care albinele au cules apoi acest val de frig, cu temperaturi negative, care a geruit florile. Stop cules.
  • Cea calda mi-a mai inbunat ziua… Podencele mele(asa le voi numi de aici inainte) sunt bine merci, iata imprimavarand in cel de-al cincilea an in care supravietuiesc fara a beneficia de ajutorul multpreaplinuluidesine omului stupar.
  • Poze nu am facut, telefonul a ramas in masina si parca nici nu prea mai am chef de poze pana cand imi va sosi noul aparat de la f64 pe care il astept cu mare nerabdare.

    Am atasat totusi topicului o poza din arhiva personala, sa nu para prea nud. Am ales poza cu cele doua soparle pentru ca tot azi am gasit prin curte, probabil adusa de o pasare sau pisica, ceva… o soparla moarta, poate chiar una din cele doua.

    Lucrari de primavara(2015)

    Azi am ajuns in stupina si dupa mult timp mi-am bagat in vene vreo 4-5 doze de venin. Nu am tinut neaparat, dar suratele au sarit in sprijinul imunitatii mele, ori fi simtit ele ceva… ๐Ÿ™‚
    Am prestat ceva munca si am tras cateva concluzii, in urma acestei ierni(care, cu toata bucuria mea, inca nu a trecut, sa fim intelesi)

    Stupii, exceptand una din roinitele in care am iernat reginele de rezerva, pe 3 rame, au raspuns cu totii la apel.

    La capitolul munca bifez cate o turta plasata strategic pe rame, astfel incat la nevoie sa tina loc de rezerve, acum ca zilele calde alterneaza cu cele reci, puietul a pornit bine si riscul e mare.
    A inceput polenul de la arinul negru, aduceau in jur de 30 albine pe minut ceea ce e ok pentru sfarsit de februarie. In cateva zile incepe abundent daca se mentin zilele insorite. Asa ca am purces si la o stimulare in exterior, cu pudra de polen data la capac, lucru care s-a dovedit a fi tare pe placul suratelor. Dupa cum puteti vedea in filmuletul de mai jos, parol!

    Ziceam ceva de concluzii? A, da… anul trecut mi-am cumparat 20 de stupi cu soclul plin, pentru ca tot ma bateau cativa prieteni la cap ca ierneaza mai bine decat cu soclul cu sita. Una din conluzii este ca prietenii mei nu stiu ce vorbesc, asa ca am 20 de socluri de vanzare ๐Ÿ™‚
    Cea de-a, doua concluzia este ca de aici inainte voi merge(voi continua, de fapt) pe un stup cu plasa pe fund, iernat in sistem clopot. Acestia se comporta cel mai bine la iernare.

    La capitolul hrana stau bine, avand grija de asta in toamna, acum ma bucur ca nu i-am neglijat. Miere suficienta, pastura si chiar polen proaspat bagat in rame.

    Am mai tras concluzia ca daca ai un ochi putin umflat de la o intepatura de albina trasa cu sarg chiar in pleoapa, ai impresia ca ai o gutuie in ochi, care te cam deranjeaza la condus pe drumul spre casa.

    Polenul de Arin negru. Anul acesta nu.

    Arin(Alnus glutinosa)

    Anul acesta nu am pornit prea bine. As zice ca am pornit cam cu o jumatate de picior stang, asa… Asta ca sa imi patrez tonul optimist dar, in comparatie cu anul trecut, as putea spune direct ca e un dezastru. In privinta polenului, nu va panicati…

    Cea mai timpurie sursa de polen, la mine, este arinul negru(Alnus Glutinosa) care infloreste in prima parte a lunii martie. De obicei. Daca in primavara anului trecut, de 08 martie-ziua celor care ne fac viata fericita, albinele mele aduceau “in disperare” polen de la arin negru, anul acesta de-abia pe la 15 martie au inceput sa apara firave urme de polen in cosuletele lor.

    Curios sa vad in ce stadiu este padurea, am pornit la plimbare cu camera in mana. Am constatat ca polenul de la arinul negru nu mai trebuie luat in calcul anul acesta. Este compromis de valul de frig care a urmat perioadei de vreme calda in care amentii de la arin s-au dezvoltat prea mult. Valul de frig, pur si simplu a ars amentii care la momentul acesta sunt uscati si se sfaramiteaza in mana. Foarte greu am identificat cativa copaci care inca mai ofera polen.

    Arin negru(Alnus glutinosa)

    Colac peste pupaza, nici turte proteice nu am mai pus in aceasta primavara. As putea gasi motive ca am considerat ca au rezerva suficienta de pastura(am facut in toamna hranire proteica cu polen proaspat congelat) sau ca nu am mai vazut rostul din moment ce polenul urma sa apara din natura, odata cu incalzirea vremii. Adevarul este insa, ca cel mai probabil nu am facut-o de lene…
    Am apucat doar sa fac o hranire cu pulbere de polen timp de cateva zile, in care au carat disperat din capacele cu polen puse in stupina, apoi au incetat brusc, odata cu aparitia celui din natura.

    Acum vad ca aduc totusi ceva polen, incomparabil insa cu anul trecut. Nici macar nu stiu de la ce, pentru ca padurea este lipsita in totalitate de florile de primavara specifice, viorele, brebenei, turcaleti(Erythronium dens-canis)

    Va trebui sa iau din nou zona la picior, sa imi dau seama de unde provine polenul care ma salveaza si anul acesta.

    Primul control de primavara, 2014

    Desi calendaristic primavara inca nu a sosit pe meleagurile noastre, evolutia vremii si prognoza pentru urmatoarea perioada ma indreptateste, cred eu, sa devansez putin si sa consider ca e momentul pentru a face primul control de primavara.
    Ca atare azi, 12 februarie 2014, profitand de cele peste 17 grade celsius am procedat la primul cotrol de primavara in stupina.

    Temperatura 12 feb 2014

    Am stramtorat cuiburile, din fiecare stup scotand cate o rama, chiar 2 in cateva cazuri unde era necesar.

    Fiecare stup, exceptandu-i pe cei in sistem multietajat, a primit cate un kilogram de miere, pregatita special pentru aceasta inca din toamna. In toamna, am pregatit miere poliflora in amestec cu protofil, care pastrata in peturi de 5 litri/7 kilograme, a cristalizat peste iarna.
    Acum, feliata in portii a un kilogram a fost impartita fiecarui stup, fie ca avea nevoie de o hrana de siguranta, fie ca avea suficieta miere in rame, dar e timpul pentru o stimulare.

    Miere cristalizata

    Daca evolutia vremii va cotinua ca si pana acum, sper ca spre sfarsitul lunii sa pot da si cate o turta proteica pe baza de polen si miere.

    Lucru in stupina. Lucrari de primavara. Cules slab de polen.

    Ieri si alaltaieri, 01 si 02 aprilie, am fost din nou in stupina. Profitand de zilele mai calde am mai pus niste turte de miere unde a fost cazul si am facut revizia la stupii la care nu apucasem sa o fac.
    Stupii sunt in stadiul in care erau in toamna, la intrarea in iarna, din pacate incetarea pontei din cauza vremii reci din ultima perioada se vede. Puietul larvar lipseste din majoritatea coloniilor insa reginele au reluat ponta in forta.

    Flori de primavara

    Au aparut tot felul de flori de primavara insa aportul de polen din natura nu mai este asa bogat ca la inceputul lunii martie si mare parte din resurse s-au dus pe apa sambetei. Culesul de polen de la arinul negru, de exemplu, a fost compromis de vremea rea. Au inceput sa infloreasca diferitele tipuri de salcii, insa a disparut abundenta de polen pe care am observat-o la 08 martie.

    Nu pot sa nu ma gandesc ca anul trecut, la data aceasta, puneam colectoarele de polen. Anul acesta insa rezervele de pastura nu sunt inca asigurate, deci deocamdata imi iau gandul de la colectoare.

    In plus, acum ma uit pe fereastra si vad ca in Bucuresti a inflorit corcodulsul. Fata de zona stupinei infloreste cam cu o saptamana inainte, insa daca ma uit la prognoza meteo nu am prea mari sperante ca va fi un cules bun la corcodus.

    Mierea in punga

    corn?
    (Foto: arhiva personala | Flori de corn)

    Putin mai devreme m-am intors din stupina. Am apucat “la mustata” sa pun cate o punga cu miere cistalizata la albine. Imediat ce am terminat a inceput sa picure.

    Am lucrat presat de timp, scos pungile de la turtele de miere cu polen puse data trecuta, consumate in proportie de 90%, pus pungile noi cu miere.

    Vremea nu a permis sa umblu in stupi insa asa din ce se vede de deasupra albinele stau foarte bine, in sensul ca ocupa bine ramele pe toate intervalele. Hrana au, au mai primit si azi cate o punga de miere, deci conditiile pentru cresterea puietului sunt bune.

    Neputand sa lucrez mai mult la ele din cauza vremii mi-am mai facut de lucru cu una alta prin ograda, ocazie cu care am fost bine de tot “murat” de ploaie. Vreo 20 de minute de taclale cu Mishu, sosit intr-o scurta vizita si apoi drumul catre casa.

    De-ar trece mai repede vremea asta urata sa vina din nou caldura… Pacat de atata polen ce ar putea fi cules.