Avem o alta noutate in privinta enormelor beneficii aduse sanatatii de catre produsele albinelor. Cercetatorii de la Washington University School of Medicine in St. Louis au descoperit recent ca veninul de albine poate ucide virusul HIV.
Se pare ca melitina, o toxina prezenta in veninul de albine, poate distruge fizic virusul HIV, cercetatorii intentionand sa creeze in curand un gel bazat pe aceasta toxina, pe care sa il utilizeze in cadrul studiilor clinice.
Ar fi intr-adevar o veste nemaipomenita, ca mica insecta pe care o indragim asa de tare sa poata ajuta la eradicarea acestei boli.
E clar, a venit primavara si odata cu ea incep sa apara si tot felul de flori care ne ajuta albinele sa scoata cat mai repede nasul din barlog. Din pacate in zona mea, obisnuitele flori care cresc prin paduri lipsesc in totalitate. Oricat am umblat prin padurile din jur nu am gasit un fir de ghiocel, branduse, viorele, brebenei, micsunele, sau alte asemenea flori care abunda prin alte paduri.
Si ca sa compensez, in anii trecuti am pus cateva pe langa stupi asa ca acum am ocazia sa imi bucur din cand in cand privirea cu imaginea lor. Ceea ce va ofer si Dumneavoastra.
(Foto: arhiva personala | Flori de primavara, branduse)
Ieri, pe langa surpriza deosebit de placuta pe care mi-au facuto gazele, am avut parte si de una mai putin placuta, din fericire fara un impact major. In unul din stupi am gasit un soarece care insa a fost anihilat repede de albine.
Stafidit deja de cand zacea in stup, l-am gasit abandonat intr-un colt, langa diafragma.
(Foto: arhiva personala | Soarece omorat de albine in stup)
Spuneam ca din fericire nu a facut pagube, doar o mica portiune de fagure ros, dintr-o rama lasata in toamna dupa diafragma. Probabil ca a intrat in stup inainte de a pune gratia, grabit sa gaseasca un culcus cald si bogat in hrana insa a fost pus repede la punct de intepatoarele din stup, cat inca mai erau active.
(Foto: arhiva personala | Polen proaspat, depozitat in faguri)
Vineri, 08 martie 2013, am avut un drum pe la Pitesti si profitand de asta, m-am oprit si la stupina pentru o sesiune de “stuparit”. Nerabdator, am sunat un prieten care are stupina in apropirere sa ma interesez de conditiile atmosferice sperand ca vor avea zbor.
Linistit de Mihai ca vremea e frumoasa si albinele zboara am ajuns in stupina bucuros ca voi prinde cateva ore bune de lucru.
Insa ce am gasit acolo mi-a depasit orice asteptare. Zburau albinele in draci si aduceau polen intr-o veselie, pe care il vedeti mai sus, deja depozitat in faguri.
Anul trecut am luat la picior aproape toata zona si am inventariat satisfacator, credeam eu, zona melifera si nu am dat de alun, excluzand cei cativa arbori de prin curtile oamenilor.
Banuiala mea este ca a inceput deja sa dea arinul negru insa presat de timp nu am apucat sa ajung la padure decat pe seara, cand deja se lasase intunericul. Cele cateva flori pe care le-am verificat imi spun ca banuiala mea poate fi reala si ca unii copaci au inflorit deja. Daca nu, oricum in cateva zile o vor face. Deci urmeaza abundenta de polen.
Bineinteles, va trebui sa mai caut si daca nu cumva exista si aluni prin locurile din paduri pe care inca nu am apucat sa le bat la picior.
Va pun un video sa va bucure ochiul. Daca nu va bucura, incercati sa va inchipuiti ca sunt albinele voastre, poate va iese ๐
Scriam cu ceva timp in urma despre comunicarea planta polenizator, prin intermediul semnalelor electrice.
Iata ca o alta descoperire mai aduce o noutate in aceasta privinta. Se pare ca unele plante al caror nectar contine cofeina, creeaza un fel de dependenta albinelor facandu-le pe acestea sa se reintoarca la planta din nectarul caruia a gustat.
Cofeina imbunatateste procesul “de invatare” al albinei, planta folosind acest lucru ca pe un drog in beneficiul propriu.
Nu trece o zi fara sa mai descoperim cate ceva despre spectaculoasa lume a celor pe care, noi oamenii, suntem obisnuiti sa le numim fiinte irationale.
De cand, cu totul intamplator, am fost inrobit de aceasta frumoasa pasiune numita apicultura, sunt profund captivat de minunatiile care mi s-au dezvaluit despre viata albinelor.
Unele din momentele cand raman “ca vitelul la poarta noua” si ma holbez la nesfarsit la albine sunt si acelea in care sacagitele se ocupa de alimentarea cu apa a coloniei de albine.
Disperarea cu care acestea infrunta de cele mai multe ori conditii improprii, pentru a asigura cu apa dezvoltarea coloniei este pentru mine o imagine minunata.
Iata mai jos cateva poze, cu albinele sacagite care profita de cateva raze de soare si de cateva grade cu plus pentru a cara apa in stupi.
In pozele de mai jos sunt asezate pe cateva bucati din materialul pe care il folosesc la izolarea pentru iernare si care are si proprietatea de a pastra si oferi umezeala|apa din care albinele se alimenteaza.
Odata cu Glicina de care va povesteam anterior am plantat si 6 puieti de salcam galben(Laburnum anagyroides), care sper ca odata crescuti sa imi bucure atat privirea, prin spectaculozitatea lor, cat si abinele prin nectarul oferit in lunile mai-iunie.
Si pe acestia i-am infofolit bine, sub un strat protector de pamant si iarba uscata, asa ca nu am o poza foarte faina sa va ofer. Dar poate va era dor sa vedeti cum arata fanul. Pe cuvand ca sub stratul de fan se afla cei sase puieti. Promit sa ii convoc la o sedinta foto odata cu incalzirea vremii ๐
(Foto: arhiva personala | Plante protejate de frig)
Vineri, pe langa hranirea familiilor de albine cu turte proteice am reusit sa imbogatesc si baza melifera a stupinei, printr-un puiet de Glicina(Wisteria) pe care sper sa il vad la vara crescand sanatos si viguros. Recunosc ca am plantat puietul de glicina, mai mult pentru spectaculozitatea sa, decat pentru valoarea sa melifera, care nu este insa de neglijat.
L-am infofolit bine cu pamant si cu un strat de fan, care sper sa il protejeze bine de frig pana intra bine in vegetatie odata cu incalzirea vremii.
Aseara, dupa ziua petrecuta in stupina, am ajuns cu greu, adica ceva intarziere, la cea de-a patra intalnire a apicultorilor din Bucuresti, stransi ca de fiecare data in jurul unui pahar de bere. De unde ne-am luat si numele de apicultori bericultori.
De data asta, eu care nu sunt un bautor de bere inrait, am propus o alianta strategica. Prietenul meu apicultor, nume de cod “Jean Valjean”, a raspuns pozitiv, asa ca noi doi ne-am strans in jurul unei sticle de vin.
Am discutat vrute si nevrute, pana seara tarziu, cand epuizat de ziua de lucru dar si de povestile vanatoresti fara sfarsit ale celor doi vanatori bericultori de la masa(de fapt unul singur, IP straduindu-se in zadar sa gaseasca mici portite pentru povestile proprii, strans in corzi de logoreea lui Mircea ๐ )
Am purces asadar catre casa, mult dupa miezul noptii, obosit dar binedispus.
Cum toate astea s-a nimerit sa se intample de 01 martie, zilele astea am ceva pacate de spalat.
Ieri, vineri 01 martie, am mers la stupina pentru a pune turtele pregatite dinainte. Asa ca s-a nimerit sa ofer cate un martisor “fetelor” care ma asteptau in stupina.
Fiecare familie a primit turta proteinca pe baza de polen insotita bineinteles de o turta energetica, care sper sa le dea un impuls in dezvoltarea de primavara.
(Foto: arhiva personala | Hranire cu turte proteice)
Din nefericire am descoperit ca pregatisem 2 turte in plus. Am pierdut una din familii, din cauza unei defectiuni la stup, dar mai ales din cauza indolentei mele. Cand am observat problema ar fi trebuit sa verific si sa remediez, insa din cauza vremii nefavorabile de la momentul respectiv, am amanat si apoi m-am culcat pe o ureche. Am mai gasit doar un pumn de albine, bineinteles fara regina, astfel ca ma fost nevoit sa desfiintez familia si am albinele ramase familiei vecine. Ma doare sufletul cand mi le amintesc cum aratau, covor mort pe fundul stupului, insa mergem mai departe avand grija ca in viitor sa fiu mai atent.
(Foto: arhiva personala | Pierdere albina)
La o alta familie am constatat lispa reginei de cum am deschis stupul. Comportamentul lor agitat, specific orfanizarii mi-au spus din prima clipa care este problema, insa tot am mai cautat la repezeala regina. Pe care bineinteles ca nu am gasit-o si nici oua. Pentru ca nu am mai avut timp sa unific(din nou timpul) am amanat pentru zilele viitoare, sper ca de data asta sa rezolv cat mai repede.
De aceea ziua de luni o am programata din nou in stupina.
