De maine, vineri 30.05 pana duminica 02.06 sunt la Sibiu la scoala de vara organizata de Societatea Romana de Apiterapie. Incerc sa revin cu detalii ulerior.
In plus, am multe sa va scriu si sper sa gasesc ceva timp, pentru ca in ultima vreme am cam somat cu blogul si nu vreau sa fiu concediat 🙂
Incepe nebunia.
Din lipsa de timp, nu am reusit sa verific de botci toti stupii. Culesul la salcam a incetat, probabil nici la gladita si amorfa nu mai este foarte intens, ca atare apar “rezultatele”.
Tocmai am primit un telefon, prin care vecina mea de la stupina ma anunta ca am un roi iesit si asezat pe un copac din stupina. Spare sa nu plece pana ajung acolo…
Povestesc mai tarziu ce am rezolvat.
Sunt in stupina, intrat in regim de avarie in casa, ud pana la piele. Tocmai faceam niste roi si i-am inchis de urgenta, nefinalizati. Am parte de o furtuna de mai mare dragul, care aduce cu sine o ploaie sanatoasa. Mi-am asigurat astfel o perioada de timp in care albinele mele vor avea un cules bun, inclusiv de polen. Acum ca salcamul a trecut, culesul la gladita si amorfa nu mai tine nici acesta foarte mult, facelia este si asta pe trecute, ploaia asta este venita la marele fix.
Am o bucatica de teren cu trifoi alb, cred ca il va inviora bine, ca era cam ofilit saracul…
In plus buruienile campului si padurea vor fi multumite si sper sa ma multumeasca si pe mine.
Cam asta am avut de spus. Va las, ca ploaia s-a oprit si merg sa strang ce am lasat aruncat prin stupina la repezeala si apoi, poate, sa ma apuc din nou de lucru, daca se insenineaza, asa cum pare.
Ploaie si voua va doresc.
LE: Acum astept prigoriile… 
Miercuri, 15 mai 2013 am recuperat primul roi dintr-un copac, in anul 2013.
Dintr-o familie intrata in frigurile roitului am luat regina batrana si am mutat-o facand un roi artificial, apoi am mai facut inca un roi caruia i-am lasat prea multe botci. O mana de albine, a zburat dintr-o roinita in care am facut roiul mai mic, caruia i-am lasat 3 botci. Doua capacite si una necapacite. Sa fiu sigur ca se imperecheaza o regina. Si astfel m-am asigurat doar ca mai fac un roi… 🙂
L-am surprins in timpul formarii roiului natural, parasind roinita si l-am stropit bine cu un pulverizator, dandu-i impresia unei ploi pentru a-l obliga sa coboare. Coboratul insa a insemnat ca s-a asezat in cel mai inalt copac din stupina. La prima vedere imposibil de recuperat, m-am ambitionat sa nu il las si pana la urma am reusit.
(a zburat de aici, din roinita cu semnul galben la urdinis)
(s-a asezat in varful copacului mare din imagine)
Mi-am luat intai ustensilele necesare. Foarfeca, topor, fierastrau, pentru a-mi crea “poteca” prin copac pana la ultima creanga din varf, unde o gasit de socotinta sa se aseze. Nu a fost atat de dificil, pana la urma am avut nevoie doar de foarfeca.
Apoi scara, franghia si o roinita cu o rama cu miere si un fagure crescut. Intentionam ca dupa ce urc si “pregatesc terenul” sa cobor si sa pun in roinita si o rama cu puiet larvar, insa nu a mai fost necesar. Odata sus, nu am mai avut pofta sa cobor.
Regret ca nu am avut un fotograf de ocazie pe langa mine si trepiedeul e defect, asa ca nu am reusit sa ma surpind in mijlocul actiunii.
Oricum, dupa o sedinta de alpinism utilitar, cateva intepaturi, cele mai placute primite vreodata, cateva julituri si ceva leganat de vant in varful copacului, roiul se afla acum bine sanatos in roinita pregatita, pus la racoare pana ii voi gasi un loc in stupina.
Pentru ca doar ambitia m-a facut sa il recuperez, pentru ca vreau sa reduc numarul de colonii din stupina si hotarasem ca nu mai recuperez roiurile zburate, il voi darui unui incepator, sau nu neaparat incepator, cel mai probabil in cadrul unui concurs de aici, de pe blog.
Asta dupa ce, bineinteles, ma voi ingriji, ajutandu-l pentru ca roiul sa se dezvolte frumos. Ramane doar sa ma gandesc la modul in care voi concepe acest concurs.
Video:
Cum se aseaza in cel mai inalt pom:
Prin stropire cu apa sa “lovit” cu nisip, de cele mai multe ori un roi renunta la zbor si se aseaza in apropiere. Aici, eu am folosit un pulverizator cu apa.
Am hotarat sa vand o parte din familiile de albine si din roii pe care ii voi face dupa salcam. Am fost luat de val si am dezvoltat prea tare stupina. Efortul de a o intretine este foarte mare si chiar daca imi face o placere enorma, aceasta ocupatie imi mananca prea mult timp. Ca atare am neglijat alte lucruri, o parte ce tin de business si o parte care tin tot de suflet.
De aceea am hotarat sa pun frana si sa reduc numarul familiilor de albine din stupina.
Pentru cine este interesat, am pus aici un anunt: Vanzare familii de albine
Acum plec la drum, incepe nebunia cu sarbatorile pascale si ca de obicei voi fi mai mult pe drum. Saptamana cealalta, daca ma va lasa salcamul 🙂 voi reveni cu detalii.
Sarbatori fericite tuturor!
Imi promisesem ca voi incerca sa postez mai des pe blog, dorindu-mi chiar performanta unei postari zilnice. Planurile mi-au fost insa naruite odata cu venirea primaverii. Sunt extrem de ocupat cu stupina, m-am avantat cu pieptul inainte si acum trag ponoasele. Chiar daca e o activitate extrem de placuta si relaxanta apicultura se dovedeste extrem de cronofaga, asa ca pe aici, prin virtual, trec mai rar. Nu-i bai, recuperez eu cumva.
Vestea aceasta insa merita sacrificiul catorva minute pentru ca ma bucura tare. Scarbit fiind de ploconismul decidentilor de la Bucuresti in fata marilor companii producatoare de otravuri, azi am gasit o stire excelenta.
Pentru doi ani, pesticidele neonicotinoide sunt interzise in Europa
Asa ca azi am un nou motiv de bucurie, pe care vreau sa vi-l impartasesc. Un motiv de bucurie ca prin apartenenta la UE suntem uneori aparati de cretinismul decidentilor de la Bucuresti. Acestia, cei care ar trebui sa ne reprezinte interesele, dupa cum stiti probabil, au votat pentru folosirea acestor otravuri.
Bine ar fi ca acest “armistitiu” de doi ani sa ne fie util pentru a strange randurile in vederea castigarii acestui razboi.
Cititi, va rog, direct de la sursa detaliile acestei stiri: apinews.com
Un scurt moment vesel cu Gilles Ratia, la Bucuresti, prezentand albinele fericite.
Am sosit din Baneasa, de la dezbatere. Fac un scurt popas inainte de a pleca la albine, unde sper sa mai largesc cateva cuiburi si pe seara trebuie sa dau o familie iernata pentru cineva.
Nu sunt deosebit de incantat de “dezbatere”, chiar daca nu pot spune ca sunt dezamagit. O sala aproape plina, care insa imi aminteste de evenimentele din trecut in care salile se umpleau cu elevi sau militari in termen. De data asta, cu umplerea salii au fost responabili elevii de la liceul apicol si, probabil, toti angajatii ICDA si ACA. Ceilalti apicultori au avut o pondere destul de mica la prezenta, insa sunt deja obisnuit cu lipsa de interes a majoritatii, asa ca nu sunt uimit.
Discutiile au fost deschise de Dl. Fetea, presedintele reales al ACAR. Apoi un Gilles Ratia, destul de retinut in “dezvaluiri”, insa cu promisiunea ca maine va fi mai darnic.
Probabil pentru compensatie, ne-a oferit si un moment vesel prezentandu-ne albinele fericite.
Bineinteles, in obisnuitul stil romanesc, Daniel Constantin si Maria Grapini au socotit ca au altceva de facut asa ca nu s-au mai prezentat. Cum nu imi face vreo placere deosebita sa-i ascult, nu e mare pierdere, insa nu pot intelege de ce mama naibii nu poti respecta o invitatie, atunci cand o accepti.
Mai am cateva lucruri de scris, insa ma grabesc catre stupina, poate revin mai pe seara.
Premergator targului de la sfarsitul acestei saptamani, ICDA si publicatia “Finantistii” organizeaza, in sala de conferinte a ICDA, in data de joi 18 aprilie 2013, incepand cu ora 10:00, o dezbatere sub titlul: “România apicolă 2013. Necesităţi, tendinÅ£e ÅŸi strategii de dezvoltare a sectorului apicol”
Gilles Ratia la Bucuresti
Nu exclud posibilitatea de a fi captivat de eveniment si sa imi “iau liber” de la munca la albine, insa nu as vrea sa chiulesc, deja sunt dat tare peste cap cu cate am de facut acolo. Pe de alta parte si vineri prima zi a targului incepe cu o conferinta sustinuta tot de Gilles Ratia si parca as merge si atunci.
Sursa: icdapicultura.ro
M-am trezit de dimineata obsedat de un amalgam de vise care mi-au insotit azinoapte somnul.
Printre altele, “se facea ca” alergam disperat dupa niste cutii in care sa bag cativa roi iesiti dintr-un stup. exceptand disperarea, eram mirat cum de familia destul de nedezvoltata roieste, cum de roieste asa de devreme, cum de ies asa de multe roiuri.
In timp ce roiurile ieseau unul dupa altul din stup, reginele “topaind” din metru in metru pana se departau, eu alergam sa caut niste cutii in care sa le pun si bineinteles ca fie nu gaseam cutii, fie acestea erau nepregatite 🙂
Sper ca visele mele sa sa nu fie premonitii care sa imi dea peste cap visurile de a evita roirea necontrolata a familiilor.
Nu stiu ce-i cu acest vis, nu sunt stresat de subiect.
Voua vi se intampla des sa visati albinele?
