Mugur de pom fructifer crescut in stup de albine

Ieri am avut de lucru in stupina unde am facut o revizie la o parte din stupi. Subiectul de azi e legat mai mult de gradinarit decat de apicultura.

La un moment dat, trebaluind la stupi, am observat ca unul din perii din livada in care am stupina, avea o frunza foarte dezvoltata, exagerat de dezvoltata fata de starea generala a pomilor la aceasta perioada. Mi-a luat putin timp sa imi dau seama ce se intamplase, pentru ca nu intelegeam cum de poate parul respectiv sa aibe o frunza atat de dezvoltata.

Pana la urma am descoperit ce se intamplase de fapt…
La ultima interventie la stupi, am prins din greseala capatul unei crengute sub capac, in interiorul stupului. Mugurul respectiv beneficiind de caldura din interior, care in aceasta perioada creste datorita aparitiei puietului, a pornit sa creasca, probabil pacalit ca a venit vara 🙂

Nu m-am gandit niciodata ca un segment al unui pomisor poate creste independent de restul daca i se ofera conditii propice. Va trebui deci sa brevetez, pe metoda Ursu :), noul procedeu de crestere a pomilor fructiferi in interiorul stupilor.

Pun mai jos cateva poze din care sa iti dai seama de diferenta de crestere.

1. Iata cum a ramas mugurul prins in interior, sub folie si capac:
Mugur de par crescut la caldura
2. Iata cum a ramas mugurul prins in interior, sub folie si capac, o vedere mai apropiata:
Mugur de par crescut la caldura
3. Priveste cat de mult a crescut in interiorul incalzit:
Mugur de par crescut la caldura
4. Stadiul general de dezvoltare al pomisorului:
Mugur de par crescut la caldura

14 martie, primim turta dulce!

Turte polen+miere+drojdie inactivata

Ieri, am avut zi de apiculturit. Am ajuns la la marele fix sa pun cate o turta de polen la albine. Cu cateva minute inainte de a inchide ultimul stup, deja incepea sa picure iar pe drumul catre casa, dupa un mic ocol pentru a recupera copiii de la tara, ploua deabinelea.
Vazand ce zi mohorata e azi si mai ales vazand prognoza pentru zilele urmatoare, ma felicit ca am avut prezenta de spirit sa le vizitez ieri. Pe ele, albinele, bineinteles.

Veste buna e ca au inceput sa infloreasca lamium purpurea, deci de-acum vine din natura, doar vreme buna sa fie.

Lamium purpurea

Cum faci albinele “sa-ti manance din palma”?

E simplu, trebuie doar sa nu-ti fie teama, sa le iubesti si nu te sfiesti sa le arati asta. In plus, ajuta si niste polen pe maini… 🙂
Asa, deci, poti sa le faci “sa-ti manance din palma

Imi amintesc uneori cum ma inmanusam pe la inceputurile mele ca apicultor si cum imi transpirau ochii de frica, la fiecare atingere a vreunei albine.

Prima dragoste, primul polen

Azi am fost in stupina si m-am intors plin de energie.

In primul rand pentru ca am gasit florile de la zălog deschise si o nebunie de albine care se straduiau din rasputeri sa culeaga nectar si polen. Am ramas ceva vreme admirand lupta albinelor pe graunciorii de polen, frenezia cu care se chinuie sa culeaga si sa duca spre stup, spre puietul care asteapta acest polen, pentru a da o noua forta stupului trezit la viata.

Nu am putut sa nu ma gandesc ca florile s-au deschis tocmai de 01 martie, ce coincidenta…

Ma uitam la albine si la flori si mi-am dat seama ca faceau dragoste. Da, nebunia asta e iubire pura 🙂

Si atunci, cum sa nu iubesti apicultura?

Lucrari de primavara(2015)

Azi am ajuns in stupina si dupa mult timp mi-am bagat in vene vreo 4-5 doze de venin. Nu am tinut neaparat, dar suratele au sarit in sprijinul imunitatii mele, ori fi simtit ele ceva… 🙂
Am prestat ceva munca si am tras cateva concluzii, in urma acestei ierni(care, cu toata bucuria mea, inca nu a trecut, sa fim intelesi)

Stupii, exceptand una din roinitele in care am iernat reginele de rezerva, pe 3 rame, au raspuns cu totii la apel.

La capitolul munca bifez cate o turta plasata strategic pe rame, astfel incat la nevoie sa tina loc de rezerve, acum ca zilele calde alterneaza cu cele reci, puietul a pornit bine si riscul e mare.
A inceput polenul de la arinul negru, aduceau in jur de 30 albine pe minut ceea ce e ok pentru sfarsit de februarie. In cateva zile incepe abundent daca se mentin zilele insorite. Asa ca am purces si la o stimulare in exterior, cu pudra de polen data la capac, lucru care s-a dovedit a fi tare pe placul suratelor. Dupa cum puteti vedea in filmuletul de mai jos, parol!

Ziceam ceva de concluzii? A, da… anul trecut mi-am cumparat 20 de stupi cu soclul plin, pentru ca tot ma bateau cativa prieteni la cap ca ierneaza mai bine decat cu soclul cu sita. Una din conluzii este ca prietenii mei nu stiu ce vorbesc, asa ca am 20 de socluri de vanzare 🙂
Cea de-a, doua concluzia este ca de aici inainte voi merge(voi continua, de fapt) pe un stup cu plasa pe fund, iernat in sistem clopot. Acestia se comporta cel mai bine la iernare.

La capitolul hrana stau bine, avand grija de asta in toamna, acum ma bucur ca nu i-am neglijat. Miere suficienta, pastura si chiar polen proaspat bagat in rame.

Am mai tras concluzia ca daca ai un ochi putin umflat de la o intepatura de albina trasa cu sarg chiar in pleoapa, ai impresia ca ai o gutuie in ochi, care te cam deranjeaza la condus pe drumul spre casa.

Mitul legumei taranesti

seminte libere
(Foto: “Seminte libere” | Arhiva personala)

Nu am mai scris de atat de mult timp, incat imi e si rusine sa incep…

O fac pentru ca am dat de un articol in care m-am regasit foarte mult si vreau sa scriu despre asta acum cat timp e “la cald”.
Trecand peste comentariile pline de avant muncitoresc, atat ale autorului cat si ale cititorilor sai, eu sunt in totalitate de acord cu cele spuse de autor, pentru ca am trait lucrurile astea pe “pielea mea”.

Despre ce este vorba:

Noi, in familia noastra, consumam rareori legume din comertul modern, insa se mai intampla. Avem o lada frigorifica de 200 litri, special pentru asta, in care pastram congelate peste iarna, legume, fructe de padure, porumb pentru fiert, peste, carne de pasare crescuta la curte, etc. Insa pentru o salata de exemplu, tot mai trebuie sa te mai dedai la o rosie de supermarket, nu ai cum sa eviti in totalitate.
Pana in urma cu doi ani, proviziile noastre “eco” proveneau din micile gradini ale parintilor nostri si de la satenii din satul natal al sotiei mele, care sunt preponderent legumicultori. O comunitate de sarbi/bulgari, nici ei nu stiu foarte sigur, care cu asta se ocupa. Cultiva legume pe care le comercializeaza prin piete, mai nou prin intermediari, ca e mai comod…

Intr-o zi, stateam de vorba cu un asemenea vecin de-al soacrei mele care isi facea de lucru prin gradina. Stropea cu un maclavais, pe niste gogosari si nu prea intelegeam de ce… Zic eu:

– Nea Nelule, dar de ce ii mai stropesti pe astia, ca vad ca e ardeiul mare. Ce daunatori au?
– A… nu de daunatori dar ii stropesc sa se coaca mai repede… si se apuca sa imi explice ce produs minune e ala, ca le ajuta sa se coaca mai repede, ca sunt mai frumoase si mai sanatoase… dar e cam scump, dar daca nu le dai nu prea faci nimic…

In timp ce imi explica toate astea, foarte incantat de noile tehnologii pe care le aplica el, i se termina maclavaisul ala si se apuca sa mai faca unul intr-o galeata. citeste pe eticheta pune cateva picturi in galeata si apoi, dupa o scurta ezitare, zdrang! mai pune cateva picaturi, privind chioras catre eticheta…

– Hai ca n-o fi foc, se coace mai repede, ce dracu poate sa le faca!

Am ramas blocat, “ca curca la termometru”, mi-am amintit brusc ca aveam un telefon de dat si am inchis discutia cu vecinul nostru. Parasind gradina, in drum spre casa calculam in gand cam cate legume proaspete si bio consumase copilul meu de “la tara”, primite de la vecini de buna credinta dar inconstienti.
Incepand din acea clipa, daca as avea de ales intre legumele de la taranii din piata si cele dintr-un supermarket, provenite de la o ferma mare de peste hotare, as alege fara sa clipesc pe cele de import. Am macar siguranta ca acestea, cel putin din ratiuni economice, nu contin mai multe substante nocive decat este necesar pentru a le face “fata comerciala”.

De atunci consumam strict din gradinile parintilor nostri, de fapt doar mamelor noastre si pentru ca le e din ce in ce mai greu sa intretina o mica gradina, incepad din aceasta primavara ma voi transforma si intr-un mic gradinar.

Pornit pe acest drum, facandu-mi planurile de viitor am dat de o mica comunitate de oameni extraordinari(aici sau aici) care ma fac sa fiu convins ca oricat de multi oameni inconstienti sau rauintentionati traiesc printre noi, vor exista tot timpul si oameni adevarati, oameni care te fac sa te mandresti ca te numesti om.

Deocamdata aceasta comunitate m-a ajutat, acum cateva saptamani, sa imi procur cateva seminte pe a caror provenienta sa pot fi cat de cat sigur. Peste putin timp, va avea loc o noua intalnire a acestor oameni, in Bucuresti, unde poti sa mergi pur si simplu si sa primesti in dar cateva seminte. Daca la randul tau poti darui ceva, foarte bine, daca nu, la fel de bine. Si asta pentru ca semintele sunt libere, dupa cum spune Adina Moise, initiatoarea proiectului “Seminte libere”, unul dintre cele mai minunate proiecte pe care le-am intalnit.

Eveniment apiterapeutic la Brasov

In perioada 17-21 octombrie 2014, are loc la Brasov, la hotel ARO PALACE, cel de-al VII-lea Congres de Apiterapie al Societatii Romane de Apiterapie, in conjunctie cu Primul Congres al Federatiei Internationale de Apiterapie, 17-23 octombrie 2014.

Pentru ca se preconizeaza a fi un eveniment deosebit, cu speaker-i din toata lumea, cred ca participarea la acest congres este o oportunitate enorma pentru apicultori, pana la urma, alaturi de medicii practicieni, unul din pilonii principali ai apiterapiei.

Pentru ca nu-i asa? Oamenii au nevoie, din nefericire, de medici/terapeuti, iar acestia au nevoie, din fericire, de albinele si produsele noastre, iar noi trebuie sa invatam continuu cum sa le crestem, astfel incat enormele binefaceri ale apiculturii sa se rasfranga pozitiv asupra vietii.

Pe de alta parte, daca esti unul din cititorii mei care(inca) nu cresti albine, te invit la acest eveniment, pentru a descoperi enormele beneficii pe care le ofera apiterapia in incercarea noastra, a oamenilor, de a ne oferi o viata mai buna si sanatoasa, noua, copiilor nostri, familiei noastre, si in general intregii omeniri.

Detalii complete aici: apitherapy.com

Va astept cu drag sa ne strangem mainile la brasov

Recoltarea propolisului

recoltare propolis

Cea mai simpla si curata metoda pentru recoltarea propolisului, pe care am gasit-o pana acum, este cu aceste plase.

Sunt simplu de utilizat, doar se fixeaza pe ramele din stup, pe sub folie si asteptam ca albinele sa le umple de propolis. Daca dorim sa grabim acest proces, cream un curent de aer care va obliga albinele sa propolizeze mai intens. personal nu fac asta, neavand nevoie de cantitati mai mari decat reusesc sa recoltez acum.

Plasele pentru colectarea propolisului sunt de-acum in lada frigorifica, rulate si ambalate, in asteptarea “recoltarii”.

Dupa congelare propolisul devine casant si este indepartat foarte usor de pe plasele inghetate.

Propolisul recoltat in acest mod este recomandat uzului apiterapeutic, de o calitate net superioara propolisului recoltat in mod “clasic”, invechit as spune, prin razuire de pe rame, pe care dealtfel nu il recomand utilizarii in acest scop.