Curs “Cresterea si fertilizarea matcilor”. Hamba/Sibiu

Hamba Sibiu

Un nou eveniment la Hamba – Sibiu, care pare interesant. Este vorba de un curs cu tema “Cresterea si fertilizarea matcilor” sustinut de Bratu Cristian.

Gasiti in acest link o invitatie. Daca doriti sa mergeti va sugerez sa confirmati prezenta cat de repede posibil.

Evenimentul este gratuit, se achita doar cateringul(v-am spus? Doamnele de la Hamba gatesc extraordinar) care desi nu este specificat, cred ca este tot 50 de lei.

Curs de apiterapie la Hamba-Sibiu

Sambata 28 noiembrie puteti participa la un curs de apiterapie la Hamba, langa Sibiu, organizat de Asociatia Melikoleg si sustinut de Alina Varadi si Dr. Mirela Strant de la CasaBio Cluj.

Taxa de participare este de 100 lei.

In acest link gasiti programul evenimentului.

Incercati sa nu ratati. La sfarsit veti pleca spre case cu un bagaj de cunostinte care va vor prinde bine in activitatea apicola si mai ales plini de energie, in urma intalnirii cu Alina si Mirela.

Prezentarea Ernst Wagner, de la Hamba Sibiu

Prezentare Ernst Wagner

Scriam cu ceva timp in urma despre un nou eveniment la Hamba langa Sibiu. Desi nu eram prea hotarat pana la urma am mers sa vad despre ce-i vorba.

Nu am multe de spus. De data asta nu a fost pe sufletul meu. Dupa un drum obositor Bucuresti-Sibiu/Hamba am gasit un Ernst Wagner care seamana izbitor cu Ursu. Prea multa concentrare pe ce stupi minune construieste dumnealui si cum se straduiesc colegii sai nemti “sa il defaimeze pe la cursurile pe care le tin“.

Al doilea subiect important a fost cat de minunata e regina buckfast si cat de “praf” e carnica sau neaosa noastra. Adica noi astia care nu folosim buckfast suntem un fel de aia care “se joaca cu ea in tarana”.
“Ma lasi ma…?” ar zice baietii astia de tot isi fac veacu’ pe langa blocul meu…

Seminarul s-a tinut totusi “cu casa inchisa” numarand “grosso modo” 130-150 de persoane prezente. O inghesuiala sufocanta pentru ca oamenii de pe la noi nu stiu ce inseamna o invitatie/confirmare si ca nu e cuser sa pici asa tam nesam pe capul omului.
Au fost multe persoane peste cele confirmate insa am intrat cu totii in sala, doar nu era sa-i intoarca omul din drum(eu asa as fi facut…) La inceput m-am gandit ca faptul ca seminarul nu a fost platit ar fi cauza insa costurile de deplasare nu sunt neglijabile, deci nu cred ca asta e motivul. Pur si simplu cred ca sunt oameni care il admira chiar daca eu nu rezonez cu stilul respectiv de a face apicultura.

Ce nu mi-a placut(pe langa cele de mai sus):

Pe langa faptul ca se plangea la fiecare 30 de minute de cate ceva, Ernst Wagner manifesta o atitudine nepotrivita unor asemenea intruniri, prea plin de el, prea ca de la profesor la elev tampit, asta in conditiile in care in sala erau minim 10-15 apicultori care din punct de vedere profesionalism i-ar putea da lejer palme la fund.

Ca sa intelegeti si mai bine de ce nu simpatizez genul, citez cateva afirmatii pe care mi le-am notat atent spre aducere aminte:

Dar cine mai numara varroa, nu mai bine numaram banii?“(vorbind despre inutilitatea soclului cu sita, bun doar la a observa caderea de acarieni in urma tratamentelor)

In Germania, unei familii de albine, i se administreaza pe sezon peste 20 kg de sirop“(si folosesc numai glucoza) Plus una bonus “Media productiei in 2015 a fost 70 de kg de miere” Pai cred si eu, la 20 de kg de siroape…

Deasemenea omul sustine ca nu creste foite in cuib primavara si cresterea de faguri o face la sfarsit de sezon, in iulie august cand creste faguri pe fondul unor completari masive cu…(ati ghicit) sirop. Pentru ca zice dumnealui “Pai daca-i cresti in primavara ii cresti pe miere” Asta poate fi o chestie pentru cei care oricum fac completari cu sirop toamna.

Rezultatele?

In Germania in 2014 media mortalitatii familiilor de albine a fost de 40%“. Voi va mirati de asta? Ca eu dupa ce mi-am notat cele de mai sus, nu ma minunez deloc.

Hamba Sibiu

Ce mi-a placut:

– Doamnele de la Hamba gatesc minunat;
– La Hamba e superb;
– Am gasit, in conditiile in care de multa vreme caut, o modalitate simpla de fixare a unei scanduri de zbor cu o mobilitate mare astfel incat sa o poti scoate usor cand folosesti colectorul de polen si sa o montezi cand nu mai colectezi.
– Am reintalnit cativa prieteni, oameni minunati, cu care imi face o placere deosebita sa ma vad si de fiecare data ma despart de ei plin de energie.

LE: Am mai uitat de o notita, poate cea mai importanta. Se pare ca la Avrig nemtii vor deschide o statie de imperechere, posibil sa fi inceput chiar. Oracolul meu spune ca nu va fi in niciun caz o statie de imperechere a carpatinei. E de urmarit subiectul, pentru ca este extrem de important.

Cum recunoaştem mierea falsificată?

Dr. biochimist Cristina Mateescu  Citeste mai mult: adev.ro/nx6rr9
Foto: adevarul.ro

Cum recunoaştem mierea falsificată? Sfaturile unui expert mondial în apiterapie: „Stupul este o farmacie naturală, dar şi un magazin alimentar”

Doctor biochimist Cristina Mateescu, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură (ICDA), explică beneficiile apiterapiei: mierea este un dulce hrănitor, dar şi un medicament natural oferit de albine, alături de polen, propolis, lăptişor de matcă, ceară şi venin.

Apiterapia este acea ramură a medicinei care se ocupă de utilizarea produselor stupului în tratamente medicale. Doctor biochimist Cristina Mateescu (60 de ani) este expert mondial în apiterapie. Chiar în luna octombrie, la Seul, a fost aleasă preşedintele Comisiei Ştiinţifice de Apiterapie a APIMONDIA – Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură. Acest statut confirmă recunoaşterea specialiştilor români în apiterapie şi reprezintă continuarea tradiţiei. Aici, în România, au fost puse bazele ştiinţifice ale apiterapiei. În ţara noastră, profesorul Veceslav Harnaj, preşedinte al APIMONDIA în perioada 1965-1985, a înfiinţat în 1974 primul centru de apiterapie din lume. După 1990, apiterapia a trecut într-un con de umbră, românii fiind interesaţi mai mult de medicamente la care nu aveau acces în perioada comunistă. Dar în prezent, ca peste tot în lume, tot mai mulţi oameni se întorc la natură şi la remediile ei.

Citeste mai mult: adevarul.ro

Evenimente apicole | Prezentare Ernst Wagner

Invitatie seminar Ernst Wagner

Luna viitoare, pe data de 13 noiembrie 2015, are loc la Scoala Generala din localitatea Hamba, in apropierea Sibiului, un seminar sustinut de Ernst Wagner, cu titlul: “Întreţinerea familiilor de albine sub aspecte naturale si economice, mod de lucru, înmulţire si selecţie“, in cadrul unui proiect mai vast al asociatiei Melikoleg.

Participarea la eveniment este gratuita, veti avea de suportat doar costurile cu masa si… credeti-ma, daca vor gati tot doamnele ca si data trecuta, nu veti avea suficiente degete pe care sa va lingeti 🙂

Ernst Wagner este un apicultor german, nascut in Romania, care ingrijeste o stupina de cca. 400 colonii in Mudau si gestioneaza cu succes un business de echipamente apicole(imkertechnikwagner.de)

Personal, nu sunt sigur ca voi ajunge de data asta. Inceputul lunii, 30 oct – 02 nov, ma va prinde la Iasi la Congresul SRA, saptamana urmatoare, pe 07 noiembrie la Craiova, la intalnirea anuala a apicultorilor olteni(ce pungasi astia, ne-au facut pe toti olteni…) si nu stiu daca voi mai avea chef sa iau din nou jumatate de tara la picior(de fapt la anvelopa), pana la Sibiu. Cu toate ca daca ma gandesc putin cum trebuie sa arate valea Oltului…

Oricum, voi daca doriti sa mergeti, si eu asa va sfatuiesc, gasiti in invitatia atasata tot ce va trebuie. De fapt trebuie sa retineti doar ca pentru inregistrare este necesar sa trimiteti un email la: info@melikoleg.ro

Daca ajungeti acolo, plecand de la acest articol(dar nu neaparat), nu uitati sa reveniti sa ne povestiti si noua cum a fost.

Al VIII- a congres al Societatii Romane de Apiterapie

Cel de-al -VIII- a congres al Societatii Romane de Apiterapie – S.R.A. are loc in acest an la Iasi.

Afis beta Iasi 2015(1)

Se desfasoara in perioada 30 octombrie – 02 noiembrie 2015 si este gazduit de Hotel Unirea. Ma astept sa fie un eveniment deosebit, asa ca sunt nerabdator sa vina sfarsitul lunii. Sper sa avem si vreme faina, mai ales ca avem programata si o vizita la stupina colegului Catalin Maxim si nu as vrea sa o vizitam pe ploaie(data trecuta am avut si zapada pe drumul de intoarcere)

Cei care rataciti intamplator pe paginile blogului meu si care, la fel de intamplator, nu ati aflat deja de eveniment trebuie sa stiti ca inca mai aveti timp sa va rezervati un loc la congres.

Daca inca nu ne cunoastem, vom avea ocazia sa depanam si cateva povesti apicole la o cafea.

Lucrari in stupina, restrangere de toamna.

Am terminat saptamana trecuta cu restrangerea cuiburilor. Am fost cam la limita si am tras 2 zile plus o jumatate de duminica in care am pacatuit prin munca. Dar am reusit sa termin exact inainte de a se strica vremea.

Varroa Destructor
Foto: Arhiva personala|Caderi de varroa in urma tratamentului

Am dansat putin pe sarma pentru ca desi stresat ca vine vremea rea si nu voi apuca sa fac restrangerile, am evadat pentru cateva zile pe malul Dunarii la un pescuit, impreuna cu un prieten, si el apicultor.

Imediat dupa ce ne-am intors, am intrat abrupt in munca din stupina, inca de duminica dupa amiaza. Evit sa lucrez in aceasta zi, insa cum prognoza meteo nu era favorabila, mi-am calcat pe inima. Oricum puteam foarte bine sa nici nu o fac, randamentul fiind destul de scazut.
Am prins apoi doua zile pline, luni si marti in care am cam terminat ce aveam de facut. Desi luni dupamiaza au inceput cativa stropi de ploaie care m-au speriat putin, am reusit sa termin tot ce imi planificasem.

Acum mai am doar cateva unificari de facut, impachetari si sa le dau liber pana la primavara.

Stupina intra in sezonul rece in regula, cu rezerve de hrana indestulatoare dar cu ceva mai putin albina ca in anii trecuti, in conditiile in care nu am facut deloc stimulari sau completari in aceasta toamna.

Si infestarea cu acarieni a fost cam ridicata insa tratamentele au dat rezultate, semnele aratand ca famiile intra in iarna relaxate si din acest punct de vedere.

La pescuit pe Dunare. Izvoru frumos, Mehedinti.

Desi stresat ca vine vremea rea si nu voi apuca sa fac restrangerile de toamna ale familiilor de albine, zilele trecute m-am lasat convins si am evadat pentru cateva zile pe malul Dunarii la un pescuit, impreuna cu un prieten, si el apicultor.

Dunare, octombrie 2015
Foto: Arhiva personala|Pescuit pe Dunare

Pescuitul s-a dovedit a fi un insucces total, vegetatia acvatica facand practic imposibila o partida reusita. Dupa cateva recuperari ale monturilor pline cu vegetatie si vreo 2 ruperi, am renuntat la speranta ca voi si prinde ceva si am trecut la odihna si tratament. Nici macar la partea de odihna nu am avut mare succes, corpul meu nu mai raspunde la fel de relaxat la dormitul in cort. In plus, am avut lipsa de inspiratie sa asez cortul pe niste denivelari ale terenului care mi-au facut zile(de fapt nopti) fripte. La final, chiar daca am scurtat cu o zi, fiecare oscior al corpului meu avea de comentat cate ceva.

Daca la pescuit nu am avut succes, am admirat asezarile sarbesti de pe celalalt mal, lebedele, gastele ratele si cormoranii care se preumblau prin jur cu care am si tras cateva cadre.

Dunare, octombrie 2015
Foto: Arhiva personala|Pescuit pe Dunare
Dunare, octombrie 2015
Foto: Arhiva personala|Pescuit pe Dunare

Prietenul meu a cedat psihic si a bagat niste mamaliga pe 2-3 lansete drept pentru care a bagat la minciog un crap romanesc de vre 3kg si o platica la un kilogram si putin. Plus alte 3 platici mai mici pe care le-a eliberat.

Eu am rezistat vitejeste si mi-am pastrat statutul de pescar de crap, ramanand in continuare pe monturi de porumb. Dar la porumbul meu, asa cum spuneam, a tras doar bradisul. M-am mai jucat vreo jumatate de ora cu niste lingurite, incercand sa pacalesc niste salau si avat care mai sareau pe langa mal. Tot in zadar si am renuntat si la asta destul de repede.

Am plecat de la Dunare, cu o zi mai devreme decat stabilisem si mi-am promis ca anul viitor, pe la sfarsitul verii/inceputul toamnei voi organiza “o delta” de care imi e foarte dor.

Am ajuns acasa exact la timp pentru a duce copii la petrecerea unui coleg de-ai celui mic, reusind astfel sa imi tin promisiunea cu toate ca m-am sustras cu greu participarii la petrecerea piticilor, lasand toata “responsabilitatea” pe umerii sotiei.

Aici cateva poze daca-ti e dor de apa.