Pentru ca mi-am amintit, pentru ca imi e deja dor sa ajung din nou in stupina si pentru ca vreau pur si simplu sa il am aici, mai pun un film cu zborul albinelor, de zilele trecute, de pe 08 martie.
Zbor sanatos si cu bucate alese, in fiecare secunda a unui minut o albina venind incarcata cu polen.
Avem o alta noutate in privinta enormelor beneficii aduse sanatatii de catre produsele albinelor. Cercetatorii de la Washington University School of Medicine in St. Louis au descoperit recent ca veninul de albine poate ucide virusul HIV.
Se pare ca melitina, o toxina prezenta in veninul de albine, poate distruge fizic virusul HIV, cercetatorii intentionand sa creeze in curand un gel bazat pe aceasta toxina, pe care sa il utilizeze in cadrul studiilor clinice.
Ar fi intr-adevar o veste nemaipomenita, ca mica insecta pe care o indragim asa de tare sa poata ajuta la eradicarea acestei boli.
Tocmai descopar ca, fara sa vreau, mi-am crescut considerabil confortul si calitatea vietii la locul de munca 🙂
Saptamana trecuta am cumparat niste faguri de ceara, pe care pana la utilizare i-am depozitat intr-un loc numit birou, care insa in ultimul timp este mai mult un depozit apicol. Acum constat, cu o mare satisfactie, ca vietuiesc temporar intr-un miros extraordinar de ceara de albine.
Imi e asa un dor de primavara de nu va vine sa credeti 🙂
Hai spor la munca, care pe unde va aflati,
(Foto: arhiva personala | Articole din ceara la Targul Mierii-Bucuresti 2012)
A propos, voi ardeti in locuinta voastra lumanari de ceara? Daca nu, nu mai pierdeti timpul. Daca nu uit(ca sa te asiguri, aminteste-mi acum printr-un comment) am sa revin cu un topic pentru a va arata un mod foarte simplu in care puteti face lumanari din fagure de ceara.
Ulterior colectarii, polenul necesita o pregatire minima in vederea comercializarii sau a consumului. Aceasta deoarece, in timpul colectarii, sertarul cu polen contine si albine moarte, resturi de de albine(aripi, picioruse), insecte sau alte impuritati.
Curatirea polenului de aceste resturi se face prin cernere. Practic, polenul se trece prin doua site din otel inoxidabil cu ochiurile de dimensiuni diferite. Prima data il trecem printr-o sita cu ochiuri mai mari, care sa permita trecerea granulelor de polen dar care sa opreasca resturile de dimensiuni mai mari(albine, resturi de albine, alte corpuri straine)
Apoi, tot ce a trecut de aceasta sita se trece prin cea de a doua sita, care are ochiurile mai mici decat granulatia polenului.
Ceea ce ramane pe sita este polenul bun, care merge catre consum sau comercializare in vederea consumului, ceea ce trece prin sita sunt resturi care, eventual pot fi folosite in alimentatia albinelor, introdus in turtele cu miere folosite la stimulare.
In cazul uscarii polenului, curatirea se poate face si prin ventilare.
Personal, pentru pastrarea polenului folosesc congelarea, acesta fiind cel mai potrivit procedeu care pastreaza polenului cat mai multe din caracteristicile naturale.
Patrarea in lada se face prin vidare in pungi alimentare, pentru cantitatile mai mari, sau in borcane de sticla.
Mergand in stupina am observat culesul de polen abundent. Stiind ca alunul, copacul de care credeam eu ca ar inflori primul, nu este prea mult in zona si nici nu a inflorit, am purces la drumetie prin padure, in cautarea sursei de cules.
Am fost surprins placut sa gasesc foarte mult arin negru(Alnus glutinosa) care ofera primavara devreme o buna sursa de polen.
Asa ca m-am linistit. Acum urmeaza inflorirea alunului(se gaseste cate ceva prin padure), a cornului(foarte putin) a salcioarei(foarte multa), etc…
Hai sa va arat cum culegeau, ieri, albinele mele la polen. Urmariti si spuneti cu mana pe inima ca nu ati vrea sa fiti langa ele… 🙂
Azi, 19 martie 2012, am avut parte de o vreme foarte frumoasa, cu 21 de grade celsius la umbra.
Am profitat de asta si am facut controlul de primavara la o parte din stupi. La o parte, pentru ca doar atat am reusit, chiar daca speram sa termin cu toti. Nu-i nimic, mai este si maine o zi.
Sunt foarte bucuros pentru ca dupa o iarna grea cum a fost aceasta nu am pierdut nicio familie de albine. Cam aveam inima stransa in aceasta privinta dupa ce foarte multi apicultori, din diverse colturi ale tarii si cu multa experienta, anuntau pierderi serioase in randul coloniilor.
La fiecare vizita vazand starea buna a familiilor imi inhibam bucuria cu gandul ca iarna inca nu a trecut. Ei bine… de data asta pot rasufla usurat si imi pot manifesta bucuria ca am trecut peste aceasta iarna cu pierderi 0. Spun pierderi zero, gandindu-ma la mortalitate.
Voi proceda insa la cateva unificari din diverse motive, pe care vi le voi impartasi pe parcurs.
Asa… ce am constatat azi… In primul rand, la vederea albinelor am simtit ce spuneam mai sus. Ca iarna s-a dus. Si am rasuflat usurat. Albinele au avut azi un zbor intens si un cules puternic de polen.
Sper ca vremea frumoasa sa continuie si zilele urmatoare pentru a oferi albinelor polenul necesar cresterii puietului.
Deocamdata atat. Daca sunteti cuminti va mai povestesc ce am mai facut azi prin stupina.
Mierea, ne spune Institutul National de Statistica printr-un comunicat de presa, a fost singurul produs alimentar care in luna februarie 2012 a inregistrat scaderi de preturi fata de luna precedenta, ianuarie 2012.
Multi dintre prietenii si colegii mei apicultori se plang de faptul ca mierea inregistreaza preturi mici, care nu justifica sub nicio forma munca si daruirea depuse pentru producerea minunatei licori. Se pare insa ca nu este chiar asa din moment ce produsul este singurul care inregistreaza scadere, prin comparatie cu celelalte produse alimentare care prezinta crestere de pret. Cu alte cuvinte, este loc de scadere?
Ma rog… Institutul National de Statistica face referire la produsul alimentar “miere”, dar tinand cont ca statisticile se bazeaza pe monitorizarea preturilor din magazine, nu prea inteleg ce treaba are cu mierea… Corect ar fi sa discutam de “produse care contin, mai mult sau mai putin miere”. Sau “produse care contin, pe langa altele, si miere”.
Pana la urma, intrebarea ramane. Oare cu pretul mierii ce se intampla de fapt?
In ultimul timp si la noi si-au facut aparitia prin presa cateva lucruri, mai putin cunoscute de consumatorul de rand, despre “mierea de supermarket”, o miere mai putin de albina si mai mult de afaceri necurate…
Cine are urechi a putut auzi, cine are ochi a putut sa vada. Ultimul lucru pe care trebuie sa il faca un consumator de miere este sa cumpere aceasta miere din marile retele de magazine. Nu va mai otraviti!, este indemnul meu.
Intr-un articol din 27 aprilie, Manager.ro publica o analiza interesanta despre modul in care mierea chinezeasca este “spalata” si introdusa pe piata din America si Europa, in urma “crizei mierii chinezesti” din anul 1997
N-ati fi zis ca mierea, acest produs asociat de obicei cu bucuriile copilariei si cu ursuletul Winnie-the-Pooh, poate face subiectul unor actiuni mafiote, cu carteluri, retele clandestine de distributie, agenti FBI sub acoperire si tot tacamul. Si, totusi, aceasta e realitatea. Totul a inceput in 1997, cand o epidemie de proportii a afectat stupii din China, cel mai mare producator de miere din lume.
Pana in 1997, China detinea o cota de 40% din productia de miere globala si totul era OK. Dar in acel an, apicultorii chinezi s-au confruntat cu atacul unei bacterii care a imbolnavit milioane de familii de albine, iar rezultatul a fost ca productia a scazut cu doua treimi.
Pentru rezolvarea problemei, existau doua solutii: …
Citeste integral aceasta analiza pe pagina sursei, manager.ro