Vai, vai, vai! Vai de apicultura noastra!

Vai de apicultura romaneasca de peste putin timp, daca lucrurile o vor lua in directia in care se pare ca face pasi uriasi si repezi.

siropuri versus natura

Putini oameni, dar din fericire pe un trend crescator, tind sa se desprinda din masa generala de consumatori si incep sa caute/selecteze surse de hrana sanatoasa pentru ei si pentru copiii lor.
Din nefericire majoritatea covarsitoare a consumatorilor, cuprinsi parca de amorteala mintii si ghidandu-se doar dupa criteriile, “Maria Sa Pretul” si “sa fie mare/mult”, consuma o hrana de o calitate execrabila care le umple de cele mai multe ori cosurile pe care le plimba prin super/hiper marketuri si le ticseste apoi frigiderele.

Razboiul pentru profit se duce pe toate fronturile.

Apicultura – printre putinele activitati generatoare de resurse de hrana bruta, curata si sanatoasa se afla si ea sub asediu. Nu mai este un secret pentru majoritatea populatiei, cel putin asa imi place sa cred, ca gunoaiele existente in retailul de mari dimensiuni si vandute cu numele de miere, nu au de-a face cu mierea pe care tot omul o stie si spera sa o puna pe masa copiilor. Oamenii se pare ca incep sa constientizeze pericolul de pe rafturi.

Dam vina pe importurile masive de miere chinezeasca care invadeaza piata si care alaturi de siropuri artificiale cupajate cu cateva urme de miere ajung in marketuri cu denumirea de miere. Pardon, eticheta specifica de fapt “Contine miere” pentru a respecta cadrul legal. Nu sunt sigur ca daca ar scrie “Contine si miere” ar sesiza cineva diferenta… De fapt, cum spuneam la inceput, putini sunt oamenii, consumatorii care sa se intereseze de fapt de acest aspect si sa isi puna intrebarea – cat de sanatos este ceea ce mananc(eu, familia, copii mei…)?

Azi sunt revoltat! Azi mi s-au prabusit alte cateva piese din lego-ul construit de imaginatia mea sub numele de “lucrurile se vor indrepta,, exista speranta”

Azi am deschis facebook-ul si am dat de acest film, de fapt o reclama la un produs de hranire artificiala a albinelor, care m-a facut pur si simplu sa ma crucesc. Am auzit pentru prima data cum un sirop din ceva dulce este numit miere. Direct, pe fata si fara nicio retinere. “Mierea marca dulcofruct”

Incep sa ma rusinez de faptul ca, pentru a defini activitatea pe care eu o desfasor in preajma albinelor, folosesc cuvantul apicultura, numindu-ma apicultor, cuvinte de care si acesti oameni se folosesc fara a incalca daca stam bine sa ne gandim vreo lege. Nu vorbim de legile bunului simt, pentru ca bunul simt este de multa vreme o floare rara pe meleagurile noastre…

Imi dau seama la ce nivel s-a ajuns daca a intrat in normal sa numim miere un produs provenit exclusiv dintr-o hranire artificiala.
Imi dau seama cat de putin timp va trece pana cand aceasta “miere” va ajunge in cosurile de cumparaturi ale oamenilor.

Nu zic ca prin publicarea filmului respectiv se deschide vreo cutie a pandorei in apicultura, sunt convins ca a fost deschisa de mult. Am doar sentimentul ca filmarea asta ii smulge doar balamalele, pentru a se asigura ca niciodata nu se va mai inchide.

minutul – 4:09(plus alte momente) “aceasta miere marca dulcofruct”
minutul – 1:10 “vedem capaceala alba… practic putem spune ca avem miere de salcam”

Autorul filmului mentioneaza de cateva ori ca aceasta “miere” nu este destinata consumului uman, ca este destinata doar albinelor insa cunoscand cateva lucruri despre lacomia umana pot sa fac putin pe oracolul si sa va spun ca:

Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa copilului tau
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa parintelui sau bunicului tau.
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa suferindului din familia ta.

Pentru ca din pacate acestea sunt cele trei categorii de consumatori ai mierii din tara noastra. Nu avem cultura unei hraniri sanatoase si consumam mierea doar cand ne ajunge cutitul la os.

Toti acestia de mai sus care veti ajunge sa cititi aceste randuri precum si putinii dintre voi care constientizeaza ca produsele stupului trebuie sa faca parte din hrana zilnica inclusiv a omului sanatos, la trup si la minte, sper sa va treziti cat de curand si sa treceti la actiune ACUM. Luati legatura cu mine(sau gasiti pe langa voi apicultori de buna credinta) si va voi arata cu placere si responsabilitate cum sa va creati si sa ingrijiti o mica stupina in propria gospodarie(sau apeland la alte solutii). Pentru ca foarte curand, numai asa veti putea sa va cresteti cosiderabil sansele sa aveti acces la produse apicole curate.

Acum imi dau inca o data seama cat de norocos sunt ca la un moment al vietii mele am intalnit albinele, ca mi-am infranat instinctele umane de distrugere si le-am permis sa faca parte din viata mea si ca acum pot pune pe masa copiilor, familiei mele si prietenilor mei o miere adevarata, pe langa toate cele provenite din stup.

Am scris un articol lung, mult mai lung decat am obiceiul, dar sunt revoltat. Revoltat nu de cel care filmeaza si de situatia in sine. Dragos, desi un om controversat este un om normal care face din apicultura o meserie si pe care o face asa cum intelege sa o faca. Incerc de ceva vreme, chiar daca nu intotdeauna reusesc, sa nu judec pe nimeni. Pur si simplu comentez o situatie care ma revolta.

Chelifer Cancroides. Pseudoscorpionul in lupta contra Varroa

Postarea de azi are ca subiect un “chirias” al stupilor mei, care mi-a atras atentia si pe care l-am descoperit si imortalizat in 2011 in stupina din Dambovita.
Este vorba de Pseudoscorpion/Chelifer Cancroides. Cunoscut la noi in tara cu numele de “Scorpionul fals” sau “Scorpia de hartie” care este un fel de paianjen cu o asemanare foarte mare cu un scorpion, de unde si numele. Totusi o arahnida, chiar daca una cu infatisare de scorpion.

Pana acum stiam ca prezenta scorpionului fals in stupina este utila, intrucat aceasta se hraneste cu ouale de molia cerii, un daunator al coloniei de albine, si cu oua de furnici, nici acestea de neglijat in apropierea stupilor(sau uneori chiar in stupi, am vazut cazuri).
M-am bucurat deci, la vremea respectiva, de prezenta sa in stupii mei. De atunci, sporadic, mi-a mai atras atentia de cateva ori, insa fara a ma mai apleca asupra evenimentului cu foarte mare curiozitate.

Chelifer Cancroides / scorpia

Curiozitatea imi este insa starnita, din nou, in aceste zile cand, pornind de la o postare pe stuparitul, am dat de un proiect deosebit de interesant. Un grup de oameni incearca sa foloseasca Pseudoscorpionul in lupta contra varroa destructor.
Majoritatea apicultorilor cunosc, ceea ce ar trebui sa cunoastem cu totii, ca incepand din anii 70 cand varroa a fost semnalat pentru prima data in Europa, si pana astazi, varroa destructor a devenit cel mai mare daunator, cel mai mare pericol pentru coloniile de albine, la nivel mondial.
Iata de ce, sa descoperi ca ar putea exista un aliat care, traind in simbioza in colonia de albine, ar putea ajuta la inlaturarea acestui flagel, nu e de ici de colo.

Va dati seama ce inseamna sa putem folosi aceasta “arma” in lupta contra varroa, care sa ne ajute sa renuntam la toate porcariile si chimicalele cu care sunt infestati stupii, deci toata mierea si produsele apicole? Porcarii si chimicale care pe langa faptul ca ne otravesc viata, pe deasupra nici nu ne scapa de acarieni ci mai degraba, cu timpul, ii face mai puternici si mai rezistenti?
Ar putea fi popularea coloniilor de albine cu pseudoscorpioni o alternativa? Ar putea fi benefica o fortare a acestei simbioze? Poate ca da.

Iata, in filmul de mai jos, cum scorpionul fals se hraneste “sugand” acarienii varroa cu care este izolat.

Exista parerea ca pseudoscorpionul ar fi trait inca din vechime in simbioza cu albina, simbioza indrerupta de apicultor, odata cu aparitia stupilor moderni si tratarea acestora cu substante chimice.

Sunt insa si voci care spun ca introducerea fortata a unui nou pradator, in colonia de albine, nu ar fi chiar cea mai fericita varianta.

Care varianta este cea corecta?

Doar timpul si experientele care vor urma ne vor da raspunsul candva. Singura convingere personala pe care o am este ca folosirea substantelor mai mult sau mai putin chimice, de multe ori fara discernamant, nu este nici pe departe varianta buna.

Pentru o documentare completa asupra subiectului va pun linkul catre sursa: http://beenature-project.com/

Rapita de toamna, cules de toamna.

rapita1

Ieri, in drum catre stupina, am surprins albinele(alaturi de alti polenizatori) la un cules de rapita. Nici nu stiu cum sa-i zic, un cules timpuriu, sau un cules tardiv de toamna? 🙂
Pe o portiune de 15-20 mp dintr-un lan, rapita era inflorita si plina de albine. Am incercat cateva instantanee, dar nu foarte reusite din cauza vantului puternic, insa se poate vedea mai bine in filmul atasat.

Am prins si cateva tufe de maces cu fructele mature, asta pentru carcotasi 🙂

Roi natural recuperat prin scuturare directa

Azi nu am obtinut parasire de garnizoana asa ca nu am ajuns in stupina.

Pana aduc noutati, pun un film cu ultimul roi pe care l-am recuperat pe la sfarsitul lunii iunie, inainte de a pleca in vacanta.
Pentru ca eram presat de timp, am procedat la cea mai simpla si rapida varianta, scuturand roiul direct in roinita. Pe o panza alba am pregatit roinita si am plasat-o direct sub ciorchinele roiului. In roinita am o rama de puiet larvar, pentru a impiedica roiul sa plece din roinita, un fagure crescut si restul foite.

Ce vrei, ceva frumos sau ceva gratis? Sau poate pe-amandoua?

Zilele astea am descoperit ca si pe plaiurile noastre, se mai pot intampla lucruri frumoase. Ca sa te dumiresti despre ce vorbesc urmareste filmul de mai jos si, dupa ce faci abstractie de domnul de la (probabil)paza aeroportului, care intre minutele 0:30 – 0:37 se straduieste sa stopeze jongleriile unui calator, vei ramane(din nou, probabil) la fel de placut surprins ca si mine.

Apoi, azi am mai dat via Cabral, care mi-a facut onoarea sa fie printre primii comentatori ai acestui blog, de inca un semn ca parca nu suntem totusi definitiv pierduti. Ca sa nu pornesc si sa ma pierd intr-o nesfarsita postare, va pun doar un link catre o initiativa care ma surprinde. Mai precis, initiativa unor baieti(poate si fete, habar nu am) care prin taxigratis.ro vor sa ofere, deocamdata doar in sectoarele 2 si 3 ale capitalei, un serviciu de taximetrie gratuita.

Nu stiu ce succes vor avea, in tara in care urcat intr-un taxi nu te sfatuiesc sa pierzi din ochi aparatul de taxare, insa eu li-l doresc din plin.
In afara de asta vi-i si recomand cu caldura, insa, sa ne intelegem… nu cred ca sunt dispusi sa va aduca acasa, dimineata de prin cluburi 🙂