Vai de apicultura romaneasca de peste putin timp, daca lucrurile o vor lua in directia in care se pare ca face pasi uriasi si repezi.
Putini oameni, dar din fericire pe un trend crescator, tind sa se desprinda din masa generala de consumatori si incep sa caute/selecteze surse de hrana sanatoasa pentru ei si pentru copiii lor.
Din nefericire majoritatea covarsitoare a consumatorilor, cuprinsi parca de amorteala mintii si ghidandu-se doar dupa criteriile, “Maria Sa Pretul” si “sa fie mare/mult”, consuma o hrana de o calitate execrabila care le umple de cele mai multe ori cosurile pe care le plimba prin super/hiper marketuri si le ticseste apoi frigiderele.
Razboiul pentru profit se duce pe toate fronturile.
Apicultura – printre putinele activitati generatoare de resurse de hrana bruta, curata si sanatoasa se afla si ea sub asediu. Nu mai este un secret pentru majoritatea populatiei, cel putin asa imi place sa cred, ca gunoaiele existente in retailul de mari dimensiuni si vandute cu numele de miere, nu au de-a face cu mierea pe care tot omul o stie si spera sa o puna pe masa copiilor. Oamenii se pare ca incep sa constientizeze pericolul de pe rafturi.
Dam vina pe importurile masive de miere chinezeasca care invadeaza piata si care alaturi de siropuri artificiale cupajate cu cateva urme de miere ajung in marketuri cu denumirea de miere. Pardon, eticheta specifica de fapt “Contine miere” pentru a respecta cadrul legal. Nu sunt sigur ca daca ar scrie “Contine si miere” ar sesiza cineva diferenta… De fapt, cum spuneam la inceput, putini sunt oamenii, consumatorii care sa se intereseze de fapt de acest aspect si sa isi puna intrebarea – cat de sanatos este ceea ce mananc(eu, familia, copii mei…)?
Azi sunt revoltat! Azi mi s-au prabusit alte cateva piese din lego-ul construit de imaginatia mea sub numele de “lucrurile se vor indrepta,, exista speranta”
Azi am deschis facebook-ul si am dat de acest film, de fapt o reclama la un produs de hranire artificiala a albinelor, care m-a facut pur si simplu sa ma crucesc. Am auzit pentru prima data cum un sirop din ceva dulce este numit miere. Direct, pe fata si fara nicio retinere. “Mierea marca dulcofruct”
Incep sa ma rusinez de faptul ca, pentru a defini activitatea pe care eu o desfasor in preajma albinelor, folosesc cuvantul apicultura, numindu-ma apicultor, cuvinte de care si acesti oameni se folosesc fara a incalca daca stam bine sa ne gandim vreo lege. Nu vorbim de legile bunului simt, pentru ca bunul simt este de multa vreme o floare rara pe meleagurile noastre…
Imi dau seama la ce nivel s-a ajuns daca a intrat in normal sa numim miere un produs provenit exclusiv dintr-o hranire artificiala.
Imi dau seama cat de putin timp va trece pana cand aceasta “miere” va ajunge in cosurile de cumparaturi ale oamenilor.
Nu zic ca prin publicarea filmului respectiv se deschide vreo cutie a pandorei in apicultura, sunt convins ca a fost deschisa de mult. Am doar sentimentul ca filmarea asta ii smulge doar balamalele, pentru a se asigura ca niciodata nu se va mai inchide.
minutul – 4:09(plus alte momente) “aceasta miere marca dulcofruct”
minutul – 1:10 “vedem capaceala alba… practic putem spune ca avem miere de salcam”
Autorul filmului mentioneaza de cateva ori ca aceasta “miere” nu este destinata consumului uman, ca este destinata doar albinelor insa cunoscand cateva lucruri despre lacomia umana pot sa fac putin pe oracolul si sa va spun ca:
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa copilului tau
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa parintelui sau bunicului tau.
Nu am nicio indoiala ca “mierea marca dulcofruct” va ajunge pe masa suferindului din familia ta.
Pentru ca din pacate acestea sunt cele trei categorii de consumatori ai mierii din tara noastra. Nu avem cultura unei hraniri sanatoase si consumam mierea doar cand ne ajunge cutitul la os.
Toti acestia de mai sus care veti ajunge sa cititi aceste randuri precum si putinii dintre voi care constientizeaza ca produsele stupului trebuie sa faca parte din hrana zilnica inclusiv a omului sanatos, la trup si la minte, sper sa va treziti cat de curand si sa treceti la actiune ACUM. Luati legatura cu mine(sau gasiti pe langa voi apicultori de buna credinta) si va voi arata cu placere si responsabilitate cum sa va creati si sa ingrijiti o mica stupina in propria gospodarie(sau apeland la alte solutii). Pentru ca foarte curand, numai asa veti putea sa va cresteti cosiderabil sansele sa aveti acces la produse apicole curate.
Acum imi dau inca o data seama cat de norocos sunt ca la un moment al vietii mele am intalnit albinele, ca mi-am infranat instinctele umane de distrugere si le-am permis sa faca parte din viata mea si ca acum pot pune pe masa copiilor, familiei mele si prietenilor mei o miere adevarata, pe langa toate cele provenite din stup.
Am scris un articol lung, mult mai lung decat am obiceiul, dar sunt revoltat. Revoltat nu de cel care filmeaza si de situatia in sine. Dragos, desi un om controversat este un om normal care face din apicultura o meserie si pe care o face asa cum intelege sa o faca. Incerc de ceva vreme, chiar daca nu intotdeauna reusesc, sa nu judec pe nimeni. Pur si simplu comentez o situatie care ma revolta.
Intr-adevar, lucrurile o iau razna bine de tot. Un unches/mos din varful dealului/muntelui n-o sa poata concura niciodata cu un “stupar” industrial, mai ales unul care se bate cu caramida in piept dupa principiul “I’m the best, fuck the rest”!!!
P.S. Am avut curiozitatea si m-am uitat la postarea lui: numai comentarii de aplaudaci!!! Concluziile si le trage fiecare.
*Concluziile si le vor trage fiecare!!!
Da Mircea. Ca de multe ori, comentariile spun mai mult despre starea lucrurilor…
Nu va faceti griji, la mine in sat (Dridif, judetul Brasov) sunt probabil peste 1000 de stupi.
Un “producator” are peste 200 de stupi, e si certificat bio, si albinele vad doar vesnicul sirop, in rest stau acasa ca le e mai bine 😉
Da, din pacate asa este, Mierea va deveni o raritate si justificarile pentru hranirile cu sirop vor fi din ce in ce mai numeroase.