(Foto: arhiva personala | Polen proaspat, depozitat in faguri)

Vineri, 08 martie 2013, am avut un drum pe la Pitesti si profitand de asta, m-am oprit si la stupina pentru o sesiune de “stuparit”. Nerabdator, am sunat un prieten care are stupina in apropirere sa ma interesez de conditiile atmosferice sperand ca vor avea zbor.
Linistit de Mihai ca vremea e frumoasa si albinele zboara am ajuns in stupina bucuros ca voi prinde cateva ore bune de lucru.

Insa ce am gasit acolo mi-a depasit orice asteptare. Zburau albinele in draci si aduceau polen intr-o veselie, pe care il vedeti mai sus, deja depozitat in faguri.
Anul trecut am luat la picior aproape toata zona si am inventariat satisfacator, credeam eu, zona melifera si nu am dat de alun, excluzand cei cativa arbori de prin curtile oamenilor.

Banuiala mea este ca a inceput deja sa dea arinul negru insa presat de timp nu am apucat sa ajung la padure decat pe seara, cand deja se lasase intunericul. Cele cateva flori pe care le-am verificat imi spun ca banuiala mea poate fi reala si ca unii copaci au inflorit deja. Daca nu, oricum in cateva zile o vor face. Deci urmeaza abundenta de polen.

Bineinteles, va trebui sa mai caut si daca nu cumva exista si aluni prin locurile din paduri pe care inca nu am apucat sa le bat la picior.

Va pun un video sa va bucure ochiul. Daca nu va bucura, incercati sa va inchipuiti ca sunt albinele voastre, poate va iese 🙂

De cand, cu totul intamplator, am fost inrobit de aceasta frumoasa pasiune numita apicultura, sunt profund captivat de minunatiile care mi s-au dezvaluit despre viata albinelor.

Unele din momentele cand raman “ca vitelul la poarta noua” si ma holbez la nesfarsit la albine sunt si acelea in care sacagitele se ocupa de alimentarea cu apa a coloniei de albine.

Disperarea cu care acestea infrunta de cele mai multe ori conditii improprii, pentru a asigura cu apa dezvoltarea coloniei este pentru mine o imagine minunata.

Iata mai jos cateva poze, cu albinele sacagite care profita de cateva raze de soare si de cateva grade cu plus pentru a cara apa in stupi.
In pozele de mai jos sunt asezate pe cateva bucati din materialul pe care il folosesc la izolarea pentru iernare si care are si proprietatea de a pastra si oferi umezeala|apa din care albinele se alimenteaza.

Azi am o dedicatie muzicala pentru voi. Ce altceva ar putea face o mai buna reclama apiculturii si produselor apicole?

via: apiterapie.ro

Saptamana aceasta, de luni 18.02 – pana vineri 22.02, particip la un seminar apicol sustinut de Massimo Carpinteri, presedinte de onoare al asociatiei italiene “Associazione Produttori Miele Piemonte – AsProMiele” cu titlul “Exploatatia apicola de mari dimensiuni”

(Foto: arhiva personala | Massimo Carpinteri)

Seminarul, organizat de Eurohonig cu sprijinul Teclem Prod SRL se anunta a fi interesant avand in vedere atat subiectele seminarului cat si prima impresie pe care mi-am facut-o la prima sedinta de azi.

Timp de 5 ore in fiecare din cele 5 zile vor fi abordate subiectele de mai jos:

1. Evolutii in apicultura moderna; trecerea de la activitatea adiacenta fermei agricole la intreprinderea apicola moderna.
2. Sisteme de mecanizare specifice pastoralului-conditie obligatorie pentru trecere la marea exploatatie apicola.
3. Modernizarea si mecanizarea laboratorului de extractie.
4. Metode de combatere a principalelor boli ale albinelor in Italia.
5. Selectia genetica a reginelor ca strategie de control in patologia albinelor.
6. Productia de roiuri artificiale si roiuri la pachet.
7. Standardele de calitate ale mierii in Uniunea Europeana.
8. Tehnologia de producere a polenului si a laptisorului de matca in Italia.

Voi incerca sa prezint si aici, in cateva cuvinte, subiectele din fiecare zi si lucrurile care imi vor parea a fi mai interesante.

(Foto: Flickr – ByQueenofTheSun | Massimo Carpinteri)

Prima TV, spune lucrurilor pe nume intr-un reportaj introdus in cadrul stirilor de azi, la 18:33

Mesajul acesta ar trebui sa ajunga la urechile, in mainile si pe mesele tuturor specialistilor care, cu sau fara stiinta, fac un rau imens apiculturii.

Focus Prima TV | VIZUALIZARE

(Foto: arhiva personala | Noapte de iarna in stupina)

Povesteam ca am inceput sa pregatesc terenul pentru repozitionarea stupilor pe vatra. Ei bine, sambata am terminat. Am mers cu gandul sa aranjez suportii, insa am beneficiat de ajutorul unui bun prieten si sunt incantat ca am terminat cu totul.

Rearanjarea vetrei era necesara, intr-ucat in toamna au ramas destul de imprastiati pe vatra.

Pentru a baga familii puternice in iarna, in toamna am procedat la unificari ramanand astfel in jur de 20 de pozitii goale. In plus, in timpul sezonului activ tin stupii destul de “imprastiati”, intr-o “ordine dezordonata”. O data pentru ca trebuie sa tin cont de configuratia terenului si apoi pentru ca plasarea diferita a stupilor sa ajute la evitarea ratacirii reginelor in timpul imperecherii.

Pe de alta parte, vreau ca in primavara, la aparitia culesului de la salcam, sa pot pregati usor imputernicirea “artificiala” a stupilor de productie, prin mutarea stupului vecin cu un rand in spate, pentru preluarea albinei culegatoare.

Bineinteles, nu este de neglijat nici faptul ca in actuala configuratie, stupii beneficiaza si de un mai bun adapost, fiind mai apropiati, mai compact asezati ca inainte.
Si inaltimea a fost putin modificata, permitandu-mi sa am pozitia spatelui dreapta in timpul lucrului. Da-i Doamne, sa inceapa odata… 🙂

In imaginea de sus, observati cum arata o parte a stupinei la final, cand deja se lasase intunericul(am asigurat insa iluminatul pe timp de noapte al stupinei)

Noi apicultorii stim ca, pe timp de iarna, una dintre cele mai importante conditii pe care trebuie sa le asiguri in stupina este linistea. Din pacate din diverse motive, de cele mai multe ori care pot fi usor evitate, nu se intampla asa.

Cand am ajuns marti la stupina am avut o surpriza tare neplacuta. Undeva in spate, din pacate destul de aproape de ultimul rand de stupi, am stivuite caturile si cutiile nefolosite. Se pare ca nu au fost asezate tocmai bine si au cazut lovind unul din stupii din fata lor. Am avut noroc si stupul nu a cazut de pe postament insa lovitura a fost destul de puternica, deplasandu-l catre inainte cca. 20 cm. Numai printr-un noroc chior nu a cazut, ramanand in echlibru pe o singura barna de lemn, cea din fata.

La prima vedere albinele sunt ok. Am ridicat capacul si am aruncat rapid o privire prin folie si am ascultat cuibul. Nici pe sita soclului nu erau albine cazute. Mai mult de atat nu aveam ce face. Acum astept o fereastra de timp frumos sa le pot verifica mai in detaliu.
Imi va fi invatare de minte, de acum voi fi mult mai atent la asemenea lucruri